Chelner...mai bine sa nu vii

- Fiti amabil!

- Doua beri, va rog...

- Imediat...

- Aaaa....as dori si eu ceva....inca nu m-am decis...

Chlnerul zambeste larg dar cine avea timp sa il observe. Era miercuri seara, iesisem la bere si nu ne mai pasa de nimic, nici de ziua ce urma sa vina. Eram prea preocupati sa purtam discutii in cruce, in paralel, in stea, in bisericute, cu toti de la masa....uneori muzica ne intrerupea avantul dar noi continuam.

- ...si o limonada va rog...

Zambeste din nou si pleaca. Noi nu am observat nimic, la fel cu nu am putut vedea ca imediat ce a intors spatele colturile gurii sale au coborat brusc de parca simpla noastra vedere le tineau ridicate fortat.

- hai ma..ce te-a prins sa fii neserios? Esti cu masina? Te miroase politia acasa?

- Imi este putin greata, prea multa bere ia din placere..

- Siguuuur ca da...

Si iar glume si glume despre „A bea sau a nu bea BERE”. Vroiam sa adaug ceva despre bauturile ce urmau sa vina. Abia atunci l-am observat pe chlener. Este acelasi pe care il vedem in fiecare miercuri. Nu arata ca un chelner obisnuit, aranjat, ferchezuit, nu are zambetul acela smecheresc. Dar ne zambeste mereu bienvoitor si nu raspunde la glumele celor care se ametesc „un pic”.

Intr-un tarziu am plecat, oricum nu aveam incotro pentru ca este un loc unde distractia este maxima dar portionata bine si la 00:00 suntem rugati subtil sa ne miscam fundurile (mai mult sau mai putin paroase) acasa.

Nu inteleg de ce in fiecare miercuri seara mi se face rau, ajung in casa, imi arunc hainele incotro vor ele sa zboare si ma arunc in pat. Si cand aterizez mi-ar placea ca macar o data sa nu se mai invarta asa repde. Si culmea este ca niciodata nu plec de acolo ametita.

In incercarea mea de a opri miscarea de rotatie mult prea rapida mi-am adus aminte de chelnerul nostru. Are o figura bizara, este chel, firav, poarta niste ochelari negri si uniforma sta pe el de parca mananca doar miercuri si vineri. Eh..poate nu miercuri ca este ocupat cu noi...doar vineri. Seamana mai degraba cu un condamnat.

Si ce privire sticloasa are cand nu serveste pe nimeni. L-am vazut la plecare, numara banii pe care ne chinuisem sa ii adunam pret de un sfert de ceas. Mormaia ceva printre dinti si avea un zambet dracesc, satisfacut. Probabil ca daca mai stateam mult i se abureau ochelarii.

Ma scufund incet, in cercuri largi, din ce in ce mai largi...pana ma iau de mana cu mos Ene si stam asa pana dimineata.

Ceasul suna ca de obicei, la 8:30. Daca as avea un acvariu special pentru ceas...ce buna ar fi dimineata, ca o prajitura cu ciocolata, frisca si fructe. Dar nu am asa ca ma intind in acelasi ritm cu motanul meu si ma duc sa pun de o cafea.

Numa bine ca suna si telefonul. M-as fi lipsit cu drag si de telefon, ar fi avut loc in acvariul ala.

- Neata..

- Morning...dar ce arde asa la prima ora?

- Imi pare rau! Te-am trezit? Era un musai sa iti povestesc ceva. Nici nu am putut dormi azi noapte.

- Ai patit ceva in drum spre casa?

Ar fi fost si culmea, Catalin sta in blocul de peste drum de casa mea. Suntem buni prieteni si ne cunoastem de cand eram in liceu. Dar sa ma sune la ora asta nu ii statea in fire.

- Stii, aseara, cand eram la cafenea? Am vazut ceva urat, ca un cosmar...imi venea sa te sun azi noapte dar am zis sa nu te ingrijorez si pe tine.

- Zi-mi azi-maine, curiozitatea a omorat pisica, eu as vrea sa mai traiesc. Ce ai vazut? Zi-mi...

- Pei..ma intorceam de la baie si am trecut pe langa bucatarie, intamplator un alt chelner se straduia sa iasa cu multe farfurii pe brate. Usa a ramas deschisa suficient cat sa vad cosmarul vietii mele.

Isi trage putin sufletul, vorbise repede fara sa respire de parca daca ar fi facut pauza am fi fost intr-un pericol de moarte.

- Chelnerul care ne serveste pe noi....ne otraveste!!! L-am vazut eu cu ochii mei cum turna un praf alb intr-o halba de bere.

- Hai mai...iar te tii de glume? Cred ca ai baut prea mult aseara si ti-a jucat imaginatia feste.

- Vorbesc cat se poate de serios! Nu imi venea sa cred, asa am zis si eu la inceput dar am ajuns acasa si oricat m-am intors pe toate partile si m-am gandit si razgandit..rezultatul este acelasi. Nu ti se pare bizar sa ti se faca greata sau sa te ia o ameteala teribila de la o singura bere?

- Dap...s-ar putea sa ai dreptate. Stiu ca este grav dar putem sa vorbim cand ajung la birou? Este deja 9:15 si tb sa incep sa fug in toate partile.

- Eu plec acum ca nu mai am stare sa stau in casa si nici sa te astept. Pa!

Inchid telefonul....Gandurile se izbesc unele de altele cu o viteza ametitoare. De ce? Cum nu si-a dat nimeni seama? Cum este posibil? Mai bine ma grabesc sa plec si eu. Trebuie sa facem o adunare, sa vorbim, sa decidem ce facem mai departe.