Mi-am dat seama că nu mai aparțin unui grup anume și simțeam ceva tensiune
din pricina asta. Deja îmi imaginam că ajung la petrecere unde vor fi grupuri, grupulețe
sau oameni acompaniați de un telefon sau mult alcool. Eu ce mă fac dacă nu mă încadrez
în nici o categorie?
Oare cum se simt peștii în ocean dacă nu fac parte dintr-un banc? Se simt
stingheri și se ascund de alții ca să nu fie nevoiți să îi salute? Consumă alge
otrăvitoare ca să facă față anxietății?
Oare cei care stau în grupuri mari se deprimă pentru că își dau seama că toți
sunt la fel și că fiecare zi se repetă fără pauză?
Curiozitățile mele sunt valabile doar dacă între oameni și pești există
orice asemănătoare întâmplătoare.
Din când în când eu mai uit că pot intra în vorbă cu aproape oricine sau
pot dansa fără să am nevoie de companie.
Deși eram cu energia la limita de jos, am dorit să port o rochie plăcută pe
care nu am asortat-o cu pantofi, am preferat o ținută mai de concert rock.
Pantofii consumă multă energie.
Ca la orice petrecere unde lumina este difuză și detaliile se estompează,
cei care vor să iasă în evidență, poartă cele mai pretențioase ținute, este
imposibil să nu atragă priviri.
În urmă cu o vreme credeam că este un
musai să ai coafura perfectă, cele mai aranjate unghii din univers,
tocuri cui pentru care trebuie să te antrenezi intens ca să te poți mișca pe
muzica celor de la AC/DC ori să faci twerk, trebuie să porți rochia care iți subliniază
cele mai faine calități fizice indiferent dacă te poți mișca în ritmul muzicii
ori stai ca o păpușă și zâmbești frumos.
Din fericire am ajuns la niște principii pe care le pot urma fără să port
tricoul cu Cradle și să mă distrez de minune.
Pe de altă parte, din fericire suntem diferiți. Să se îmbrace și să se
distreze fiecare cum vrea. Important este să rămână o amintire plăcută.
La început totul pare timid și pretențios până am trecut de câteva ori prin
mulțime pentru a găsi figuri cunoscute.
Mi-a făcut plăcere să reîntâlnesc oameni, să vad schimbări incredibile pe
care poate nu le-aş fi observat dacă ne-am fi văzut zi de zi, să cunosc oameni
noi. Ce-i drept este că nu îmi face plăcere să am conversații pe ton înalt și
să nu înțeleg cuvinte din pricina muzicii. Cam acesta ar fi singurul inconvenient
la o petrecere la care s-a adăugat și băutura pentru care aş fi plătit ca să primesc
ceva măcar la calitatea celei din centrul vechi.
Am plecat de la atmosfera strălucitoare, am dansat aproape tot ce s-a putut,
ne-am amuzat de barul de pinguini de la baia pentru partea feminina a planetei.
Aici era un tip care stătea la ușă și ne tot invita la baia pentru domni. Deja rădeam
în sinea mea și mă întrebam dacă stătea și el ca să intre sau făcea reclamă la
expus fundul în public restrâns. S-a dovedit că își aștepta o prietenă. Trebuie
să fi fost un tip aparte, altfel nu înțeleg de ce o păzea atât de atent să nu
fugă în lume.
Pe măsură ce timpul a trecut, oamenii s-au mai relaxat, din ce în ce mai mulți
au început să danseze iar alții şi-au exersat farmecele pentru a cuceri pe cine
nu trebuie. Totuși nu am înțeles cum de s-au putut sparge atâtea pahare și sticle.
O fi fost de supărare pentru că nu aveau cu ce se ameți? Misterul a rămas
în cele din urma la fel de neelucidat ca întunericul de la garderoba unde
printr-un algoritm secret se alegea cine ce haină primea. Însă oamenii au fost
rezonabili și nu au plecat cu hainele altor oameni.
Pe fond de oboseală avansată, când toți încercam să găsim cea mai rapidă
metodă de teleportare până acasă, doua chestii mi-au rămas imprimate în memorie
deși nici unul nu avea sens: o fată cu ştrampi transparenți a încercat fără
succes să sărute un tip apoi am văzut-o cum, praf de stele fiind, a căzut. M-a
ros curiozitatea cu ce s-a putut ameți atât de tare încât să își piardă
demnitatea pe jos. O fi venit cu sticluță de rom în poșetă?
Al doilea a fost realizat treptat: “love of my life is married”. Din
fericire am întâlnit și pământeni fericiți care se pot distra și fără declarații
languroase inutile.
Am ajuns acasă unde m-am mișcat cu pași de pisică până în pat. La întrebarea
cine mai face duș în zilele noastre am răspuns pozitiv.
Peste câteva ore, în fața unui medic, încă îmi suna muzica în urechi și a
continuat până m-am conectat la un pui de pernă pentru a îmi încărca bateria.
În fiecare seară este petrecere pe Luna...îmi este dorrr...
