Aventura a început cu La mulți ani ! Poate și cu un frappé bun, flori, tort și plăcerea de a împărți secunde și crâmpeie de viață. Dar tot ce vine, se mai și duce, uneori, chiar spre necunoscut.
Am plecat de la o pisică nu prea veselă, eu cred că încă nu știa să se bucure de ploaie.
Am mers pe străduțe trecând de la o poveste la alta, de la o altă magnolie
la o clădire de poveste. Oare clădirea știa că era atât de frumoasă încât
detaliile din jur se estompau?
Niște ochi mari erau privilegiați să o privească fără pauză. Privilegiați
sau pedepsiți? Se pare că pe Terra nu reușim să spargem barierele cailor sinusoidale.
Am mers ca și plutind, ascultând păsărele și alte povesti.
Aș putea spune că a fost aproape un "nu știi niciodată unde
ajungi" pentru că era planificată vizita la Cuibul Artiștilor.
Contrastul dintre exterior și interior a avut un efect bulversant, exteriorul fiind facultatea de inginerie. Interiorul era treptat colorat în roșu, iluminat de lumânări și amestecat cu muzică psihedelică.
Ne-am îmbrăcat frumos, ne-am pus fundă și ne-am așezat confortabil pe un
scaun ținând în mână un pahar cu vin roșu.
Nu luasem în seamă legătura roșie pe care o primisem la intrarea în sală.
Am aflat ulterior că urma să ne acoperim ochii cu ea. Era inutil demersul de a
ne uita prin ea, eram aproape obligați să privim în interior către prima mea
iubită, Imaginația, și să ascultăm. Fragmente de povești realiste s-au derulat însoțite
de elemente reale pentru a susține celelalte simțuri. O vreme am savurat aromele
apoi m-am bucurat doar de sunete, de curenți de aer, de stropi de valuri și de
ploaie, și de coaja de portocală care a fost elementul meu de siguranță pentru
a mă întoarce în realitate.
M-a tensionat teribil fragmentul din război pentru că nu îl înțeleg, nu reușesc
să îi vad sensul. Unde se aplică "Violența este ultimul refugiu al incompetenței." ?
Iar finalul a fost o deviație sau o cicatrice în realitate pentru care
trebuie să ai o plăcere, altfel te tulbură profund.
Ne-am scos legăturile, ne-am uitat unii la ceilalți, am constat că paharele cu vin erau încă întregi dar golite.
"Bine ați venit în realitate!"
Mintea a îngropat rapid în subconștient aproape toate cuvintele care ar putea descrie frumos experiența.
Click aici pentru cele mai faine poze ale zilei
