Alien vs. Predator 2

Vineri seara era cândva rezervata filmelor, din cand in cand ne mai intoarcem la traditie. Din nefericire intr-un grup de doi, unde compromisul este singura cale de a mentine o democratie, este greu sa votezi. Astfel cu un „daaaa” lung am intrat in sala de cinematograf.

Am vazut „Alien” aproape toata seria si la fel si „Predator” iar acum a venit momentul sa ii vad impreuna. Incerc sa imi dau seama unde gresesc si de ce nu imi plac filmele in care violenta este singurul limbaj acceptat.

Filmul incepe cu o lupta intre M1 si M2 unde M este monstrulet. M1 moare si M2 aterizeaza pe Terra. Astfel am putut studia doua specii care se urau de moarte ca familiile celor doi celebri amorezi, Romeo si Julieta.

Predatorii sunt alergici doar la oamenii cu arme. Scot niste sunete placute, seamana cu sunetele pe care le scoate fierul meu de calcat. Daca am gasi o metoda sa ii imblanzim am putea sa ii folosim ca pe niste animale de companie antistress. Altfel sunt inteligenti, agili, tenace,etc.

Alienii sunt alergici la toti oamenii, din afurisenie ii omoara pe toti. Sunt cunvinsa ca afurisenia lor provine din faptul ca toata ziua le tuna si le ploua la propriu. Sunt frustrati de cum le miroase gura, mai intai iti sufla in fata, urla cat ii tine gura si ca urmare a reactiei tale de neplacere se imbufneaza si iti spun brutal ca s-a terminat jocul vietii tale.

Oamenii sunt folositi de ambele specii pe post de momeala, de testeri pentru intensitatea sunetului, de elemente pentru punerea in scena a celor mai bolnave fantezii.

In final invatam cum „ei”= Garda Nationala salveaza orice situatie cu o mica bomba atomica, mai multi inocenti mor, alienii aia mici si uzi si predatorul de care incepusem sa ma atasez.