In urma cu aproape doi ani am intrat intr-un astfel de loc in Paris. Tin minte ca aveam un chef de nebun de ceva in voia sortii, de experiment zanatic. Aici am mancat cele mai picante aripioare de mi-au dat lacrimile. Tot aici am ravnit la un lant de caine inchis cu un lacat al carui cheie se pierduse. L-as fi putut avea daca as fi decapitat un chelner.
Intr-o seara de joi am intrat in Herastrau, cum mergi de la Arcul de Triumf spre Piata Presei Libere este o intrare catre Pavilionul H. Vis-a-vis gasesti Hard Rock Cafe.
Pana s-a eliberat o masa ne-am plimbat si am admirat instrumentele muzicale si hainele oamenilor care au creat muzica. Un altfel de muzeu.
Aici contrazic parerea total sceptica despre Bucuresti: nu s-a uitat nimeni chioras, manierele angajatilor sunt exemplare, atmosfera este apetisanta, simti ca traiesti si respiri muzica, mancarea este delicioasa. Si in general cand ceri apa minerala ti se ofera apa minerala carbogazoasa pentru ca asa s-a impamantenit obiceiul. Iar preturile, din punctul meu de vedere relativ, sunt medii ( acceptabile ).
Trebuie sa ridici putin tonul ca să porti o conversatie dar dacă se întâmpla să fie un concert live...mai bine canti si incerci sa nu te urci pe masa pentru ca poti dansa si pe podea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu