marți, 26 martie 2013
miercuri, 20 martie 2013
Nobila biblioteca din Bruxelles
Intr-o seara oarecare, fara planuri bine determinate, o invitatie la un
pahar de vorba pare o alternativa placuta la o multime haotica de idei
insolite.
In orasul acesta unde par sa se inventeze evenimente pentru a da impresia
ca se intampla ceva, am intrat doar in baruri obisnuite si prin asta se
intelege locuri in care nivelul de civilizatie este evident sau in locuri
celebre precum Delirium.
Pana la urma am zis ca o bere intr-o biblioteca penala nu a ucis pe nimeni.
Cred m-am saturat de peste cele 2000 de tipuri posibile de bere care oricum
sunt prea multe pentru orice om. Imi aduce aminte de Kindle care poate stoca un
catraliard de carti ca si cum un om ar putea pretinde ca i-ar folosi la ceva sa
care in buzunarul sau o intreaga biblioteca. Dar oamenii sunt precum pisicile,
cer cu mult mai mult decat au nevoie si dupa ce primesc masura intreaga, uita
sa spuna multumesc.
Am preferat sa fiu sincera si sa ma rezum la un Havana brun si sec. M-a
ajutat pisica neagra care statea la bar oferindu-si serviciile de atentie si
afectiune pentru un zambet. Ba chiar i-am dat energia mea negative pe energia
ei pozitiva.
Mi-am luat paharul care nu a vrut sa imi spuna cat rom contine si ne-am dus
in ultima camera, locul de pelerinaj al tuturor oamenilor care aveau chef.
O doamna care “zapa” un telefon m-a facut sa ma intreb daca eu as fi
singura, as iesi dupa serviciu la un suc in timp ce trei oameni mi-ar trimite
trei propuneri in acelasi timp. As rezista tentatiei de a ramane singura in loc
sa incerc sa ma divizez in 3?
Daca in urma cu 5 minute nu cunoasteam pe nimeni, ei bine…acum stiu o
multime de oameni. Cu unii doar am schimbat priviri amabile iar cu altii am
impartit acelasi aer.
Inteleg eu ca egalitatea asta intre femei si barbati aduce dezavantaje de
ambele parti ale muchiei de cutit dar nu m-am putut abtine sa nu consider ceva
bizarrr in a da mana cu o femeie si a saruta obrajii insotitorului acesteia.
Celor 3 le-au luat locul alti 3 care erau conectati la telefoanele lor,
izolandu-se de lumea din jur, ba chiar si fizic intre ei. Doi dintre ei, legati
printr-o pereche de casti si o bere amestecata cu cola, se amuzau in liniste cu
cel de-al treilea care statea la o alta masa, poate si din pricina ca telefonul
lui avea nevoie sa fie hranit.
Nu cred ca era un tipar ca oamenii sa intre sisa iasa doar in grupuri de
cate 3. Desi cei 3 care sufereau de fobia sociala au fost inlocuiti de alti 3
care purtau acelasi tricou portocaliu de tip INGSoc si lenjerii iesite pe afara
din blugi oficiali. Insa erau preau galagiosi pentru o camera plina de
liniste…asa ca s-au intors in grupul lor care facea un taraboi teribil in
camera principala.
Apoi au inceput sa apara grupuri de doua sau de cate unul. Doua fete, la
fel de portocalii ca si ultimul grup de baieti, au intrat in graba injurand in
franceza. Si-au dat seama ca nu se pot ascunde la infinit si s-au dus de unde
au venit.
Din cand in cand, o doamna intra cu un pahar de bere in mana si cu o plasa
de cumparaturi in cealalta, se aseza, lua o inghititura si pleca. In cele din
urma s-a oprit din pricina unui tanar si trebuie sa recunosc ca bunicuta roz nu
s-a purtat ca un pradator ordinar pentru ca l-a ademenit cu o Coca.
Intr-un moment de neatentie au disparut in lumea larga iar oamenii au
continuat sa intre sis a iasa precum valurile marii pana am ajuns sa credem ca
vorbim greaca moderna. Insa moderne erau doar discutiile partajate despre
belota si orasele din Romania. Serios acum…te-ai astepta ca in Bruxelles,
intr-un loc de ultima speta, un batranel glumet si prietenos sa iti explice
cate cunostinte are despre fotbalul de tip mioritic?
Oricum a fost mai bine decat sa ne batem in anii petrecuti in puscarie sau
sa ne latim pana dupa peretele vecin, intr-un ipotetic bordel patronat de
albanezi. Zic ipotetic pentru ca intrii in barul de noapte, comanzi ceva de
baut, atragi o madama ce ti se aseza la masa si nu ai nici cea mai vaga idee
cum te trezesti inapoi de unde ai plecat, in lenjerie si in ciorapi. Retii doar
ca ai plecat cand nota de plata a ajuns la 400 de Eur pentru ca doamna bause un
pahar de sampanie. Decat nepisicit si indatorat, mai bine spectator in locul
unde toata lumea saluta politicos pe toata lumea, unii oameni isi gasesc
sfertul iar altii isi gasesc cavalerul in armura albastra.
Important este sa ne gasim drumul spre casa…orice ar insemna in acel moment
de final.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)