Razboi fara sfarsit

Am ajuns pe un camp de bataie. Aici sirenele fac muzica, oricum nu imi aduc aminte nici o alta melodie. Inca sunt afara si respir. Cand voi intra imi voi tine respiratia cat voi putea.
Incep sa vad cate un soldat si sigur nu ma insel. Uniforma lor este dintr-o singura culoare: alba, verde poate albastra. Fetele lor sunt impietrite si vorba le este aspra.
Oriunde intorc privirea ma zgarie o privire disperata. Putini sunt resemnati si prea putini zambesc.
Un batran intra grabit pe usa si intreaba o doamna cu uniforma verde]
- Va rog mult, v-a sosit o pacienta cu piciorul rupt?
- Nu,nu stiu...asteptati ca daca vine pe aici intra
Nici nu l-a privit in ochi. Asa ar fi vazut ca barba alba ii tremura o data cu glasul si lacrimile ii inundau ochii. Se plimba printre oameni si ii privea naucit...
- Faceti loc!!!!!
O doamna este purtata pe brate de un barbat intre doua varste si de un adolescent, este inconstienta. O duc intr-o camera cu usi glisante si apoi ies imediat. Au ochii mari si se uita la usa care s-a inchis in fata lor. Daca ar putea vedea prin ea.
Ma feresc de o targa si apoi de un carucior in care o doamna plangea si se uita la picior cum ii sangereaza.
Intorc privirea si...
- De ce boala sufera sotia dumneavoastra? Ce pastile ia? Fiul sa se duca sa ii faca o foaie cu datele sotiei. Deci?
- Doamnule doctor nu stiu ce pastile a luat, am venit de la servici si era intinsa pe covor si.
-Asteptati aici!
Mai conteaza ce prejudecati ai, mai conteaza ca esti imbracat "de casa"? Mai simti cand cineva te loveste din greseala? Probabil ca se gandea la cum a a ajuns aici, daca mai sunt sanse de vindecare.
Ma rezem de un pat aflat pe hol, ma uit intr-o parte si privirea mi se opreste pe o pata de sange inconjurata de cearceaf. Ma uit pe tavan si este gol si rece. Nu stiu unde sa ma mai uit. Simt ca nu imi mai pot tine mult respiratia.
Aici conteaza doar daca traiesti si daca esti un intreg iar pentru asta conteaza sa ai bani pentru ca fiecare pas costa si te poate costa tot ce ai. Pentru a avea ceva trebuie sa muncesti zi de zi.
Si ne invartim in cercuri concentrice vicioase pana cand se intampla un fenomen necunoscut si cineva ne trage de mana in afara lor. Cred ca de aceea suntem obositi, ne invartim prea mult.
Mai ajungem pe campul de bataie unde ne tremura gandul si viata: daca ii tremura mana si atinge ceva vital? Daca uita bisturiul in mine? Daca imi face anestezie totala...ma mai trezesc?
Imi doresc sa inchid ochii si sa nu mai vad nimic. Ce dorinta copilareasca!!!!!
Da toate valurile din fata ochilor tai, fii pregatit sa mangai si daca este musai fii pregatit sa lovesti!