Stateam la biroul meu lasat pe spate in scaun si ma tineam de burta care statea umflata ca un balon. Era abia 11 si ma uitam pe geam incercand sa imi formulez o propozitie in gand. Cum sa ma duc la marmacista si sa ii spun ca in reclama ca ma simt de parca as fi insarcinat?? Intr-un final mi-am amintit un remediu si cu coada intre picioare mi-am luat haina si am coborat la marmacie...macar stiam ce sa cer.
- Buna ziua!
- Buna ziua! imi zice una dintre cele doua farmaciste.
Era sa uit ce vroiam sa ii cer...arata ca o papusa. Imi venea sa ma arunc prin ochii ei sa ii intru in suflet, sa ii descopar povestile, sa aflu cine a sarutat pentru prima oara gura aceea voluptoasa si roz. Nu m-am intrebat nici daca parul ei roscat prins cu o funda alba era natural, nici daca esarfa albastra era intentionat aleasa pentru a contrasta cu halatul alb imaculat. Dintre 200 de nuante de alb cred ca aceasta i se potrivea cel mai bine. Nu stiu ce m-a prins dar eu banuiesc ca imi era teama sa rostesc cererea...daca incepe si rade?
- Cu ce va pot ajuta?
- ...mmm...aaaa...carbune aveti?
- Va costa 9 lei
Scot cardul, platesc, iau punga si ma intorc usurat spre iesire. Nu au avut o reactie de gradinita si nu au ras de mine.
- La revedere!
Dar cand am ajuns in dreptul usii am crezut ca am vedenii de durere. In geam se reflecta imaginea celor doau farmacise care salutau militareste si cantau
- Capitaanee Partzailaaaa
M-am intors rapid sa ma conving ca ce vad este real. Cele doua farmaciste continuau sa priveasca foarte serioase in registrele lor. Si furios pe mine insumi, deschid usa viejelios si plec. Arunc o ultima privire cu coada ochiului si nesufreitele alea doua radea si fredonau maimutzarindu-ma.
Poate ca eu, fiind suferind si facand-mi atatea griji, exagerez si vad ceea ce nu este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu