Lumea lui Dino

VerDino isi lua linistit pranzul dintr-un copac. « Oare care se potriveste mai bine cu mine, RozDina sau VerDina ? » se gandea el. Molfaia frunze, molfaia ganduri cand o senzatie ascutita il strapunse pana in fundul sufletului.

- No...auuuu

Si intoarse gatul lent sa il mustruluiasca pe cel care ii aducea aminte de vizitele la doctor pe vremea cand era mic.

- Draga TigriDino...as fi recunoscator daca mi-ai lasa coada sa traiasca in armonie cu mine si ti-ai gasi alt pranz. Multumesc.

- Si daca nu vreau ? Multumesc....

TigriDino se tavalea si radea isteric. Din nefericirea coada lui VerDino era inca in labele lui, abia mai respira.

- O sa ma rogi frumos ? Multumesc....

Coada lui VerDino era aproape in viata iar TigriDino radea singur si facea o galagie teribila.

- TigriDino !!!! Potaie!!!!! da-i pace…strigara in cor RozDina si VerDina.

VerDino lua forma unui zambet fericit iar TigriDino amutise cu coada lui VerDino intre dinti.

- Dar nu am facut nimic ! Il tachinam doar….TigriDino inghiti in sec si pleca mormaind...ca de obicei. Fetele astea !

« Daca ma gandesc mai bine...amandoua sunt asa dragute...ma decid alta data » concluzioneaza VerDino fericit ca a scapat de responsabilitatea alegerii.

View Album

Get your own

Se cauta oameni care iubesc ciocolata

Ma asteptam sa gasesc mari de ciocolata rascolite de inghetata, oameni extaziati, dans exotic de arome dulci-amare. Viseaza puiule, viseaza....

Am gasit doar un loc prea mic pentru placeri asa de mari, rafturi putine, preturi multe, cantece copilaresti nuantate brutal de rezonanta, coada la pomul laudat si parca prea putine zambete.

View Album

Get your own

Sfantul Fulg sarbatorit la Roma

Anul trecut am fost la Cernavoda, anul acesta am vrut sa ajung la Cluj dar intr-o singura zi nu as fi avut timp sa savurez orasul. Drept urmare am pus labuta pe un site si am ales o destinatie care nu costa foarte mult.

Nu am inteles ce pare atat de nebunesc sa te duci la Roma intr-o zi de Miercuri. Ziua a inceput pe la 3 dimineata. Am zburat cu urechile pe spate, teoretic aveam o mutra de iepure dar eu zic ca era doar o iluzie.

Am aterizat la Ciampino pe la 7 si acum imi aduceam aminte de toate urarile de vreme buna pentru ca afara ploua cu galeata si umbrela statea linistita acasa.

Ne-am descurcat mai bine decat am crezut si am ajuns usor in centrul Romei. Si de acolo am mers ore in sir prin ploaie sau soare. In cele din urma ne-am luat o umbrela de la Monumentul Eroului Necunoscut. Aici Garibaldi avea expuse multe obiecte, mai aveau putin si puneau in vitrina si Puricul lui Garibaldi.

Am luat masa sub atenta supraveghere a unor chelneri si a unor agenti de paza ai unei banci. Am avut timp sa savuram pizza facuta aproape ca la mama ei acasa si clarrr este mult mai buna decat oricare alta din Ro.

Si apoi iar ne-am reluat aventura pe la Vatican si apoi Colloseum. Eram asa de obosita in drum spre Ciampino ca nici nu am remarcat ca intr-o statie de autobuz erau un cuplu de rrromi care vindeau cd-uri cu manele. Asta imi aduce ca am descoperit azi dimineata ca indienii pot fi atragatori si imi pare rau ca nu pot certifica parerea cu o poza.

Am uitat sa ne luam chitibusuri prea multe pentru aveam labutele umflate ca pernutele pisicilor si energia abia se mai tinea intr-un fir de ata. Drept urmare zborul Roma-Bucuresti a durat cam 20 de minute.

Sarbatorea numelui de Sfintisor s-a incheiat la ora 3 dimineata.

View Album

Get your own

Noaptea Muzeelor

Ne-a apucat brusc foamea de cultura si ne-am imbulzit toti pe strazi. Am iesit imbracati cu rufele noastre "fancy" ca doar avem public oriunde punem piciorusul. Si unii dintre noi sclipim din toate unghiurile ca doar nu ne ajunge sistemul de iluminare predefinit de primarie.

Si cum sa mergem pe jos pana la primul nostru punct de interes? Mai bine plecam toti la asfintit cu masinutele noastre pretioase pana am ajuns sa ne pupam reciproc barele de protectie. In principiu nu ne plac cozile, ne plac barurile de pinguini. Contam pe armonia din haos.

Acum serios vorbind ne-am imbracat in hainute comode, am visat sa intram la Cotroceni dar coada aproape nelimitata ne-a descurajat. Si in plus programul de vizita era limitat.

Ne-am dus la Antipa ca doar am primit o promisiune inca de pe 3 Ianuarie 2008 ca vom vedea dinozaurii Patagoniei. Aici coada era de vreo cateva ore iar energia noastra nu cred ca mai dura atat. Ne-am retras in muzeul de Geologie unde nu era coada, era o imbulzeala relaxata care se foia in toate partile.

Dupa cateva ore de foit, de vanat margele semipretioase am votat ca vrem cafea si in clipa aceea s-a intunecat totul. Unde mergem?

Asa ma amuza ca atunci cand zicem ca nu stim unde sa mergem, orasul se joaca de a fata ascunselea. Sunt o multime de locuri placute si indicate pentru relaxare unde poti savura 144 cm³ sub forma de tiramisu.

View Album

Get your own

TeamStuff in Bulgaria

Ne vedem iar plecati in Bulgaria, de data asta la Nisipurile de Aur. In drum spre destinatie am vazut o multime dispersata de fete semidezbracate. Mi-am adus aminte de Hostel dar soferul ne-a salvat pentru ca nu a oprit autocarul.

Pentru prima oara am studiat o camera intr-un hotel de 5 stele dar nu pentru mult timp pentru ca pana la urma nu reprezinta nimic in comparatie cu viata de afara. Ne-am plimbat prin statiune pana am ajuns in barul ( de pinguini ) in care am gasit figuri cunoscute si usor ametite.

Am incercat sa imi dau seama cum de aici am gasit o multime de hoteluri cu arhitectura faina, terase atragatoare si curatenie cu funda. Poate daca si statul nostru pansat ar fi investit in turism, poate daca mai multi oameni care lucreaza in turism ar avea bun simt...poate... Am uitat cum s-a sfarsit seara.

A doua zi dimineata, dupa micul dejun, am facut activitati in grup ( alergatul in jurul cozii ). Inca nu stiu cea mai simpla metoda de a retine numele unor necunoscuti.

La pranz am cantarit pisicina din interiorul hotelului si alte plimbari prin nisip, poate la soare. In cele din urma piscina a avut greutate, apoi sauna. La care se adauga dus cu uscare lenta in balcon si iata...raceala este gata. Se serveste cu inghetata.

Seara ni s-a strecurat pe sub sosete...pana cand le-am dat jos ( am baut o cafea neagra si scurta ) si am inceput sa dansam. Ne-am mai oprit dimineata, paine n-am avut dar circul a fost frumos.

Ultima dimineata, ultimile regrete...le-am inghesuit pe toate in valiza si am plecat acasa...din nou in Ro. Ma asteapta doi ochi albastri, probabil tristi ca nu ne-am vazut de 2 nopti sau 3 zile.

View Album

Get your own

Aventura dupa sufletul omului

Eram obositi si drept urmare norii au stat imbufnati si au plans de cand am plecat de acasa pana am ajuns in Vama Veche. Dupa aceea ne-au lasat sa punem cortul, sa ne confundam in decor. Eu nu am reusit pentru ca nu aveam tricoul cu Cradle, machiaj negru si plete in vant.

Am vanat cartofi prajiti si hamsii, am dansat pana au ametit toti neuronii, am descoperit ca este neplacut sa ai papuci tatuati pe fund. Si ca tot am pomenit de funduri...plaja era luminata ocazional de o multime neregulata de fundelete roz.

Pentru prima oara nu mi-a fost frig in Vama si am dormit in cort. Mai bine nu dormeam pentru ca nu as fi ratat partida de sex de pe capota unei masini alaturate intre o tipa care pretindea ca este cuminte si un tip care aproba orice doar ca sa continue activitatea fara incidente.

A doua zi ne-am trezit iar sub ploaie. Si am plecat in Bulgaria unde norii erau si mai incruntati dar s-au imblanzit cand am ajuns sa ne plimbam in Albena.

Mi s-a parut putin pe dos ca doamna care pazea o toaleta vorbea in romana iar in restaurant te intampinau cu "buna ziua" si dupa care nu intelegeau multe cuvinte in engleza.

Cand am plecat din Albena a inceput iar sa ploua torential si ne-am simtit de parca mergeam prin spatiul cosmic. Asta da aventura dupa sufletul omului.

View Album

Get your own

De 1 Mai doar gandim

Sloganul "Noi muncim, nu gandim" a fost creat pentru ca dezbina cele doua clase importante de oameni: muncitorii si intelectualii. Si a fost asa de bine amestecat in gandirea oamenilor pana au ajuns sa creada ca le apartine si cele doua tabere au inceput sa se impunga si sa se arate cu degetul. Si nici in ziua de azi nu vor sa adopte respectul reciproc.

Paradoxal, ziua muncii este sarbatorita prin vanatoare de loc pentru gratar. Si ca sa nu iesim din tipar dar mai ales in numele aventurii am pornit de dimineata la vanatoare.

Am explorat cai necunoscute de a iesi din Bucuresti si am ramas prinsi ca niste soareci in capcana pe "autostrada" Bucuresti-Pitesti. In cele din urma am iesit si ne-am ratacit pe drumuri intortocheate pana am ajuns la Valea cu Pesti si in cele din urma la Vidraru.

Este greu sa gasesti intr-o astfel de zi un loc liber in natura in care sa stai doar tu cu un carabus, sa ii povestesti fara cuvinte cat de mult apreciezi vantul, soarele si ploaia, mirosul de verdeata si de ciuperci la gratar, lichiorul de ciocolata si musai berea si puiul fript.

View Album

Get your own