VerDino isi lua linistit pranzul dintr-un copac. « Oare care se potriveste mai bine cu mine, RozDina sau VerDina ? » se gandea el. Molfaia frunze, molfaia ganduri cand o senzatie ascutita il strapunse pana in fundul sufletului.
- No...auuuu
Si intoarse gatul lent sa il mustruluiasca pe cel care ii aducea aminte de vizitele la doctor pe vremea cand era mic.
- Draga TigriDino...as fi recunoscator daca mi-ai lasa coada sa traiasca in armonie cu mine si ti-ai gasi alt pranz. Multumesc.
- Si daca nu vreau ? Multumesc....
TigriDino se tavalea si radea isteric. Din nefericirea coada lui VerDino era inca in labele lui, abia mai respira.
- O sa ma rogi frumos ? Multumesc....
Coada lui VerDino era aproape in viata iar TigriDino radea singur si facea o galagie teribila.
- TigriDino !!!! Potaie!!!!! da-i pace…strigara in cor RozDina si VerDina.
VerDino lua forma unui zambet fericit iar TigriDino amutise cu coada lui VerDino intre dinti.
- Dar nu am facut nimic ! Il tachinam doar….TigriDino inghiti in sec si pleca mormaind...ca de obicei. Fetele astea !
« Daca ma gandesc mai bine...amandoua sunt asa dragute...ma decid alta data » concluzioneaza VerDino fericit ca a scapat de responsabilitatea alegerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu