luni, 20 mai 2019

Cum s-a sfârşit Game of Thrones




Prin Aprilie s-a implementat o nouă tradiție, în fiecare luni, după ce cu voia Domnului, adormeau bebeluşele, ne uitam la Game of Thrones.

Fiecare luni seara a fost cu emoție pentru că nu voiau să adoarmă. Ba chiar m-au testat dacă pot să mă uit la serial şi după miezul nopții.

La ultimul episod nu am mai avut răbdare să adoarmă. După cina, le-am dat cărți, creioane colorate și le-am lăsat singure, nu că ar fi fost foarte liniște. In film, atmosfera era sumbră, din hol se auzeau voci vesele care chicoteau fără pauză.


Cred că și-au dat seama ce făceam pentru că și-au abandonat activitatea artistică si ne-au invadat.

Maria : Doamna ?

M : Doamna psihocucu

Madi : Hei, domn, nu mai țipa la doamna ! Mami, de ce țipa domn ?

Maria: Nu mai țiiiipa

M: s-a supărat și vorbește mai tare

Mali: s-a supălat

M: o sa îi treacă

Maria : Pupiiiici

Madi : Ce face doamna ?

Mali : face nani

Madi : Mami, doamna face nani ?

M : face nani, pentru totdeauna

Mali : Dinozaurul

Madi : Dinozaurul

M : acesta este un dragon

Maria : Dragonuul

Madi : Ce face dragon ?

M : Dragonul scoate flăcări pe gură

Mali : Dragonul boală cu doamna, doamna face nani

Maria : face nani

Madi : Dragonul boală ?
În timp ce Bran era ales regele celor șase regate, Maria și Mali mi-au furat noptiera și au dat cu ea de podea.
Nu am reușit să înțeleg cum au ajuns la concluzia asta pentru că mi-a fost distrasă atenția.
....
Madi : ce face domn ?

M : vorbește cu fratele lui

Madi : ce face domn ?

M : vorbește cu sora lui
Madi : doua cai ?

Maria : doi cal ?

Mali : Caluuul

M : La spalaaat, la baaaaie

Mali : nu pălăm păl

Acestea fiind zise, s-a încheiat episodul iar bebelușele s-au dus la nani.

duminică, 28 aprilie 2019

Ce s-a întâmplat înainte şi după Paşte


În urmă cu multe zile, eu și Maria ne băteam cu un virus. Teoretic, eu am avut doar gastrită. Realitatea este că am suferit cam la fel de mult.

Poate nu sunt atât de multe zile, era o zi de luni când fiecare a ajuns la alt spital. Unii au fost mai chinuiți decât alții. Nu se mai știe cine și cât. Cert este că acea luni a fost dificilă pentru toți.

Deja, peste două zile, am considerat că ne simțim mai bine și dimineață a plecat fiecare la biroul lui. În timpul zilei am primit o cerere să ducem câte un ou fiert la creșă.

Am intuit pentru ce este necesar și au început întrebările interioare. Câte minute fierbi un ou astfel încât să fie sigur tare ? Oare trebuie să ducem ou de rezervă ?

Noi doi, mari, avem în comun emoția teribilă pe care o simțim în preajma ouălor iar acestea, dacă nu se sparg, măcar se crapă unul.
Poate de aici ideea cu oul de rezervă.

Am pus trei ouă la fiert dar am uitat să mă mai uit la ele. După o vreme, mi-am dat seama că fierbe apa și am vrut să le las cinci minute, dar au mai trecut șapte. Cu cât se fierb mai mult, cu atât mai bine, teoretic.
Practic, aveam trei ouă fierte și crăpate.

Am vrut să încerc din nou dar am constatat că aveam doar două ouă în frigider. Matematic vorbind, aveam o eroare.

Sărmanul Andre, la 23h30 se plimba prin cartier în căutarea soluției. S-a ocupat și de fiertul lor.

Dimineață au fost puse în ghiozdanul bebeluşelor și cu toată anarhia noastră matinala, am avut mare grija să le ducem întregi la creșă, astfel încât bebelușele au făcut primele oua roșii.









După amiaza, când ne-am întâlnit, mi-au făcut capul calendar cu iepurașul care le-a dat un cadou prețios.




S-au distrat făcând puzzle care acum s-a integrat în mulțimea de jucării care orbitează prin casa, au descoperit că vor să le citesc povesti.
Nu am trecut de prima pagina dar este un pas uriaș pentru 3M.



Într-o zi de vineri care mirosea teribil a sâmbătă, ne-am decis că facem o plimbare până la mega.

Doua bebelușe aveau deja antrenament în ceea ce privește cumpărăturile.
Prima oară, a fost Madi cu Andre și s-au descurcat foarte bine. Madi a învățat să nu mai trântească produsele în cos deși asta ne-a costat integritatea roșiilor.

A doua oara, Mali a fost aleasă și, surprinzător, după câteva săptămâni în care nu a vrut să atingă pământul, a fost foarte cooperantă.

Andre a prins curaj și le-a luat pe amândouă la cumpărături. S-au ținut de mânuțe și au colaborat foarte bine. Ne-am ales cu câte două exemplare din fiecare produs de pe listă.

Ei bine, vineri am plecat toți cinci. Maria nu voia să se țină de mană cu restul bebeluşelor, prin magazin s-a tăvălit, a fugit, s-a ascuns în depozit. Asta până m-am supărat, am luat-o ca pe un sac și am scos-o afară. Nici drumul până acasă nu fu prea simplu.

Poate era târziu și își doreau să își facă somnul de prânz. Data viitoare o să fie mai bine.

Pe seară, le-am făcut o surpriza ducând-le în Dr. Taberei ca să vadă niște pui de pisică.

Concluzia mea a fost că încă nu pot să primesc o pisică.

Sâmbătă 2 ne-am trezit cu ideea să facem un pic de ordine. A avut viață relativ scurtă pentru că am decis să facem o excepție și să mergem în parc ca să ne vedem cu niște prieteni simpatici și pisipuii lor.

Astfel, am fost obligată de împrejurări să conduc dusterul până la parcul Carol. A scăpat nezgâriat și nu cred că a fost prea fericit cu faptul că nu a depășit 50km/h.

A fost incredibil cum 3M nu au zis mai nimic și s-au amuzat teribil la viraje cu ‘a bulaat’=a zburaat.

În parc, am avut impresia că Madi și Maria vor urmări ‘pububei’=porumbei și eu le voi urmări pe ele iar asta ne-ar fi ocupat tot timpul. Din fericire, nu au prins nici unul și au renunțat.


A fost simpatic până când ne-am decis că plecăm acasă. Blonduțele nu aveau chef să se tină pe picioarele lor. Incredibil dar Mali a fost cea mai cooperantă.
Acasă, a fost o luptă continuă pentru a nu adormi. Nu țineam musai să asist la o petrecere bebelușească nocturnă.

Din fericire pentru toată lumea, prețiosul Alex a venit la noi împreună cu familia. Astfel încât, bebelușele au fost foarte răsfățate, a fost o concurență acerbă legat de cine face o casă incredibil de frumoasă. Faptul că iepurele semăna cu o navă extraterestră nu a fost derutant pentru 3M. Noi, adulții, avem o imaginație amărâtă.
Au vorbit în franceza și au cântat.

Ba chiar, eu am îndrăznit să le spăl părul și a fost mai bine decât ne-am așteptat.

Toată lumea a plecat, eu am rămas o vreme cu 3M și, apoi, au adormit și ele.
În starea de zombie eu nu sunt productivă dar pe la 1 noaptea m-a apucat ștersul gresiei. Cred că de supărare.

În timpul asta, Andre și dl. Dudu au făcut un atentat în stil românesc. Adică au luat Lumină de la biserică și, pentru că a început să plouă, s-au adăpostit la benzinărie. Nu cred că a fost o idee prea trăsnet să pună lumânarea pe pompa de benzină. Spre norocul tuturor, un angajat a fost foarte atent și a prevenit o versiune nefericită a realității.

În ziua de Paște am fost cei mai cuminți pentru că a bătut teribil vântul. Am îndrăznit să ieșim afară dar pe mine mă deranja prea tare, așa că am stat puțin.
În altă zi de vacanță, ‘mamaie’ și ‘tataie’ au venit târziu, ne-am văzut prea puțin.

Pentru Paște mi-am dorit să avem cozonac și ouă roșii. Părea că nu se va întâmpla însă soarta mi-a arătat cât de mult mi-am dorit.

Andre mi-a adus cozonac și pască… surpriză. O buna prietenă a adus de la mama ei un cozonac și ouă roșii. 
Oamenii simpatici din Suceava au adus cozonac și ouă roșii speciale. 
Ba mai mult, Ma’ a adus și ea un cozonac și ouă.

No, acum nu mă pot plânge că trebuie să fac mult sport ca să compensez cozonac mâncat dimineață, la prânz și seara. Pot doar să zic foarte mulțumesc.


Dar l-am lăsat și le-am dus pe bebelușe la restaurantul unde au avut petrecerea de botez. Cred că le-a plăcut însă după doua ore au declarat că vor morrr-sforrr.

S-au trezit târziu și s-au mai culcat la Sfântul așteaptă, adică miezul nopții. Le-am mormăit teribil pentru că voiam să văd ultimul episod din Got.

Am adormit și mai îmbufnată pentru că prea s-a arhivat povestea în câteva episoade. Ca și cum as vrea să savurez ceva dar primesc linguri prea mari în loc de lingurițe.

Faptul că a doua zi am fost singurul muțunache care a plecat de acasă, a fost o cireașă. Prea rar nu am eu chef să merg la birou. Azi s-a întâmplat.

Si de 1 Mai nu am plecat în Vama Veche pentru că a fost frrrig afară.
Am fost oameni responsabili. Am spălat plantele și pe Black Friday. Partea bună este că nimeni nu a fost rănit sau speriat.


În schimb, pentru prima oară am auzit că „s-a supălat cineva pe mine” și a zâmbit cu gura până la urechi. Tot Madi vorbește în chineza când îmi cere ceva: „Ți ți mie....”

A fost o vacanță interesantă pentru că nu am plecat nicăieri dar în fiecare zi s-a întâmplat ceva, orice.

duminică, 10 martie 2019

Copiii sunt ființe magice



Uneori mă uit la 3M și uit că sunt oameni mai mici. Poate pentru că uneori limbajul lor este zglobiu dar cifrat sau au gesturi tandre când nu mă aștept.

Exista și reversul medaliei când urlă și refuză orice.

Așa o fi pe planeta de unde vin, păstrează echilibrul între drăgălășenie şi isterie.



Azi părea să fie încă o zi de primăvară, numai bună pentru admirat rațe.
Am luat 3M împreună cu miorlăielile lor și le-am dus în Carol.

Nu am luat în calcul că bate vântul de la stânga la dreapta. Asta a stârnit un val puțin grațios de tăvălit, urlat și împiedicat. Poate dacă ar fi bătut vântul invers….cine știe ?

Ceva rațe și pescăruși am admirat iar spiritele s-au mai calmat. Am mers la o terasă unde am ascultat muzica faină și am băut un frappé.



Pentru ca 3M sunt prea drăguțe, au primit cu împrumut o mică broască țestoasă. Mali a primit o jucărie pe care a folosit-o pentru a testa rezistenta țestoasei la cucuie.


Până la urmă a fost pusa într-un lighean. Un vechi amic mi-a zis ca se mănâncă bine aici. Sperrr că nu folosesc același lighean pentru a face salată.

A fost un act de curaj să duc ligheanul cu țestoasa la marginea lacului, 3M să mă însoțească fără să mă țină de mâini.


Am fost votată să pun mâna pe țestoasă şi să o trimit în apă. No…am uitat să nu mă strâmb când m-a atins cu picioarele. Nu mi-a fost frică, a fost doar o senzație necunoscută.

Ne-am întors la terasa unde Maria s-a făcut covor, Mali s-a jucat cu pământ de flori iar unii oameni trăiau drame intense.

Toate sunt intense, la fel ca în Requiem pentru un vis. Eu cred că ai doua opțiuni în viață, alegi să vezi partea bună sau te îneci în dependență până la ora prânzului și iți plângi de milă. Succes !

Poate din pricina acestor derapaje jalnice s-a inventat Minunata lume noua. Cineva s-a saturat, a urlat ‘Până aici !’ și i-a obligat pe oameni să fie atât de ocupați încât să nu mai aibă timp de morcovenii.

După mine, nu a fost o idee prea trăsnet…era prea psihocucu în raport cu sistemul nostru de valori.

S-a făcut târziu și fiecare bebelușă a făcut câte o isterie în public. Mali a uitat să se oprească. Ne gândeam să o vindem sau să o trimitem lui Moș Crăciun…măcar până îi ies toți caninii…


vineri, 8 martie 2019

La mulți ani de 8 Martie





Azi, oamenii se împrietenesc cu flori, se despart de ele.

 Împart bomboane și prăjituri sau bat recorduri personale păpând cât mai multe.

Partea feminina a planetei poartă bucle și funde sau se revoltă împotriva sărbătorii discutând despre abuzuri în familie.

Marea majoritate a pământenilor se bucură pentru că primesc ceva, orice. Chiar și cuvinte frumoase.


Eu sunt o tușă de culoare în atmosferă… am parul drept și nu am fundă...

luni, 25 februarie 2019

La France în 4,19 zile



Ziua 1

Nu aș putea spune că am dormit, consecință este că sunt un observator adormit.

Este incredibil cum am trecut de controlul de securitate fără să îmi fie devalizat ghiozdanul.

M-am grăbit spre locul unde mereu era ceva notabil de pozat și am rămas indiferentă la faptul că era o reclamă plată. Părerea de rău dormea și ea. 

La fel și muflonul care a cumpărat fanta în loc de apă plată.

Până la proba contrarie, câte se pot întâmpla până când se va stinge lumina?

M-am bucurat de puiul de pernă impregnat cu mirosul pisicului. În avion am avut multe scufundări în somn, nimic odihnitor.

La fel de bine m-am bucurat de locul de lângă geam pentru că din când în când am aterizat în imaginație. În plus, este adorabil cum întâlnesc elemente din cărțile pe care le citesc.

Consiliul de fier mi-a ținut companie cât am luat un mic dejun prea puțin real. Apoi am văzut că avionul zboară cu ajutorul unui refăcut, Remade. Adorrrabile sincronicități.

Dacă am făcut o oră de la CDG până la Rue Faubourg Montmartre în timp ce unii oameni sunt în vacanță, nu vreau să vad cum este în plin sezon. Este clarrr că au nevoie de transport alternativ. Mi-ar fi plăcut să încerc transportul în comun dar a fost imposibil să mă țin trează.


Neuronul era atât de crăpat încât m-a învârtit mai mult de jumătate de oră ca să ajung la destinație, aceasta fiind situată la mai puțin de 500m.

Mai are sens să adaug cum am combinat o rochie albastră cu ghete înalte asortate? Poate era ca nuca în perete dar nu vom ști niciodată pentru că nu am avut o oglindă suficient de mare.

La birou pot mereu sperrra să găsesc oameni simpatici, nu musai din categoria care mă pupa pe obraz. Uneori apar secunde minuscule în care se remarcă din avion ezitarea mea de a îmi deschide spațiul personal.

Ziua la birou a fost mai lungă decât urechile unui câine plictisit.
Pentru a alunga plictiseala, ușa camerei de hotel a avut o problemă. 

Soluția a fost să mă însoțească cineva de câte ori am vrut să intru în cameră. Norocul lui a fost că nu am ieșit de un catraliard de ori.

Am ieșit cu gândul să caut o clătită, poate două. Am uitat rapid toate recomandările altora și opțiunile mele. Am decis că mă rătăcesc pe străzi până găsesc ceva. Ideal ar fi să nu fiu lăsată singura să aleg unde să pap ceva. Ajung să leșin de foame până mă decid.

Am fost nevoită să nu mă mai opresc să fac poze deși am promis că mă întorc pe aceeași rută. Am decis rapid că aleg clătităria de pe Rue Montorgoeuil. Am ajuns acolo prea târziu. De supărare mi-a căzut inimioara prinsa pe haină iar eu am ales primul loc unde am păpat un burger.

Mă uitam la oamenii de pe strada, de la mese. Lângă mine era o doamna care cina cu o carte. Părea fericita.

Eu mă amăgeam că nu mă deranjează că sunt singură. În realitate, nu sunt niciodată singura și asta îmi permite să zâmbesc.

O altă dilema care mă roade este ce să crezi când vezi doi bărbați atrăgători, luând masa împreuna și zâmbind fără să vezi detalii ieșite din comun. Mă amuzam în mintea mea că dacă îl privesc un pic pe unul dintre ei, poate celălalt va fi vexat.

Apoi am realizat ca i-am catalogat deja ca fiind gay. Găsești asta ca fiind normal?

Am uitat să fiu prea atentă la ce am în farfurie pentru că mi-a fost greu să mă desprind de spectacolul străzii unde am ocazia să vad multe sentimente chiar dacă nu le înțeleg pe toate.

De exemplu, erau doi bărbați care și-au pus fundul pe trotuar și au împărțit o sticlă de alcool. Bizareria este că gestul este mereu întâlnit la oamenii amărâți iar ei nu păreau deloc vai de fulgul lor.

Toate astea s-au întâmplat iar lumina nu s-a stins. Am adormit ascultând muzică pentru relaxare.


 Ziua 2


Cu greu am ajuns la birou însă măcar ora a fost corecta, la fel au fost rochia și pantofii.

Nu am să povestesc cum a fost la birou pentru că fiind spion francez, totul este strict secret.

Nu mă așteptam să găsesc nems care vine din Vietnam și ravioli într-un restaurant chinezesc. La fel, toate restaurantele japoneze din Paris sunt administrate de chinezi.

Seara am avut de ales între restaurant și cină marocană. Am ales ce m-a atras mai mult. A fost fain dar urmele de răceală strică toată liniștea.

Nimeni nu știe de ce am vrut o clătită bună de la Suzette.


 Eu cred că motivul ascuns a fost să vad un băiat care pretindea că este fată în exterior, haine din vinilin, încălțăminte cu tocuri înalte, cercei și geantă. S-a tot plimbat și, în cele din urmă, s-a oprit la un alt băiat rujat și cu o zgardă delicată la gât.

Credeam că vor pleca împreună, băiatul mai puțin feminin a cerut sticla cu alcool pentru a mai lua o gură de încurajare.

Cel care mă intriga mai mult s-a întâlnit cu o fată, ea fiind cu mult mai puțin ofertantă decât el. Clarrr, nu s-au sărutat însă au ajuns la teatru.


Am rămas eu singura să mă gândesc unde sunt părinții lor și ce părere au despre pisipuii lor.

Alți copii au vrut să facă turul lumii și au fugit de acasă. Spre fericirea tuturor, au fost rapid recuperați.

Cum zicea cineva, dacă democrația nu a funcționat, am aplicat dictatura în favoarea sănătății mintale.

Cine mai știe cum am adormit cu perna în brațe.


Ziua 3


Azi ar trebui să fie mai frig, în schimb am făcut o baie de soare la prânz, am încercat un fel de papa libanez și am înțeles că trebuie să învăț araba literară.

Din nefericire, am ieșit foarte târziu de la birou. M-am îmbufnat foarte tare pentru starea de oboseală cumplită.

De îndată ce am ieșit din hotel, totul a fost înlocuit cu un sentiment de lipsă de orice chef. Am plecat să fac mici cumpărături, am continuat să merg pe străzi la întâmplare, m-am decis că merg la turnul Eiffel și am ajuns la cea mai bună clătitărie din Paris.

Au P’tit Grec are o istorie de 38 de ani. După 3 ani a trecut la un domn din Grecia, în urmă cu 8 ani și-a adus verișorul și l-a angajat. Eram atât de fascinată de poveste și detalii încât am uitat să îl întreb mai multe.

M-a amuzat că știa cuvinte românești și servea pe cei doritori cu un sos secret care semăna cu tzatziki.

Nu aveam idee că sunt aproape de cineva cunoscut. Am mers împreună spre Notre Damme unde am ascultat o melodie romantică din Algeria.



Ne-am plimbat pe malul Senei doar pentru a vedea artiști, rățoi și pentru a afla că istoria lui Marvin Gaye este tristă.

Mi-a părut rău că m-a trădat corpul. Am fost obligată să mă grăbesc să ajung să dorm.


Ziua 4


Azi chiar plouă. Este ultima zi la birou a unui domn numit Dali care vine din Tunisia. Am fost foarte curioasă să știu cine este și cum arată. Dacă părinții nu se înșeală foarte tare, numele spune ceva despre persoana care îl poartă.

Am ieșit de la birou în patru, poate nu s-a văzut din avion, am dat un pas în spate.

M-am întâlnit cu o bună prietenă. Așa am aflat că există un sistem prin care diverse societăți își vând mâncarea care nu s-a dat din ziua cu pricina prin intermediul unei aplicații și la un preț redus. M-am simțit ca un cerșetor cu punga în mână deși nu era cazul. În plus, ce am primit a fost foarte bun.

Am mers către turnul Eiffel. Se pare că îmi era dorrr de el. Apoi am păpat în același loc ca în urmă cu mulți ani. La final, nu aș putea să zic dacă am primit complimente reale sau au fost generate din pricina restului pe care nu l-am luat.

Înainte de a lua fiecare altă linie, am primit o umbrelă prea faină, cu fluturi.


Universul se întoarce către mine, mă cuprinde în brațe pentru că eu nu sunt în cea mai bună stare posibilă. Din contră.


Ziua 5


Azi plouă mai serios iar eu mă târăsc prin atmosferă.

Ziua mea la birou a fost scurtă dar intensă. Unele sincronicități sunt incredibile. Pur și simplu, nu ar fi putut să fie altfel.

Cred că sunt închisă într-o cutie din sticlă pentru că aproape nimic nu se lipește de mine.

Abia înainte să mă întorc printre nori mi-am seama că îmi este foarte dorrr.


Cele mai bune poze : https://photos.app.goo.gl/g1q4MdL7iMxSdeVU6

luni, 24 decembrie 2018

Johann, Sebastian&Bach în poveste de Crăciun


În fața foii albe mă gândeam cum să descriu frumos prima viroză. Ei bine…nu am găsit nici un cuvânt pozitiv. 

Era luni, temperatura lui Mali oscila între 40.3 și 40, eu încercam să devin un cub de gheață iar Maria&Madi performau pe scena ca niște jucării simpatice.
Ele au cântat până la 11 noaptea despre Moș Crăciun, Mali a rămas fierbinte până și mai târziu.


A doua zi s-a virusat Madi, a treia zi ... Maria și joi, când am ajuns la medic, eram eu deja praf de stele.

Acesta a fost începutul.

Am fost tratate cu substanțe roz sau dulci și amare, am dormit mult, am păpat cât am putut și am sperat.

Nici nu ne-am dat seama cum ajuns pe 24 decembrie să fim mai bine.

Ne-am bucurat că am primit un brăduț înţepăcios. 3M s-au bucurat să fure globulețele la care au ajuns. S-au cățărat și pe canapea ca să poată ajunge cât mai sus dar m-am revoltat și le-am cedat jumătatea de jos.



Apoi ne-am împachetat, ne-am pus fundă și am plecat în lume, asta însemnând la Reka și Tibi.


Aici, 3M au descoperit că, de fapt, sunt Johann, Sebastian și Bach iar puterile lor combinate s-au adunat pentru a crea artă.



Seara s-a încheiat pentru 3M cu o singură victimă din sticlă, trandafirii uscați, plantele cu ţepi și alte obiecte delicate rezistând eroic.

Din camera unde ne-am instalat se vedeau luminițe, plus că erau în altă casă; drept urmare, nu s-au grăbit să adoarmă, spre exasperarea lui Moș Crăciun care tot aștepta să se așeze sub brad.

În cele din urmă, tati a avut ideea genială să stingă ‘ominițele’ și , astfel, Moș Crăciun ne-a privit fericit.


Eu știam că vine în timpul nopții dar nu m-am gândit niciodată că poate are un algoritm perfect astfel încât să își împartă timpul pentru mulțimea imensă de pământeni cuminți.

A doua zi, de dimineață, a fost rândul bebeluşelor să se bucure de cadouri.
Au primit cel puțin 120 de piese de Lego cu speranța că asta va pune capăt războiului civil ocazional. Timpul ne va demonstra. 



Până seara au descoperit aproape toate chițibușurile primite, pe motanul Mowgli, telefoanele altor oameni, twister și din nou pianul.

Ziua lor s-a sfârșit frumos, cu multă atenție, afecțiune și luminițe.


Eu am profitat și m-am conectat la o sursa de inteligență superioară. 


Nu de alta dar diferența între vârcolaci și vampiri nu m-a impresionat. 
Cred că tot din pricina asta am ajuns să discutam despre Gauss și Cauchy–Bunyakovsky–Schwarz, legătura abstractă dintre o mașină și micșorarea sânilor.

După o vreme, cuvintele s-au înecat și ne-am prăbușit in vis.

A mai trecut o scurta noapte, ne-am reîntâlnit cu Mowgli printre catraliarde de piese Lego, am mai făcut o plimbare, ne-am împachetat și ne-am întors de unde am venit.




Feliz Navidad !


https://photos.app.goo.gl/tNYMZMcJWqWH4Gk6A