luni, 23 iulie 2007

Băi Suicidal Tendencies! sau etichete muzicale

Dacă vorbeşti cu prieteni despre concerte ai să observi că fiecare are o formaţie pentru care ar plăti o mica avere pentru a o vedea pe scenă, pentru a trai fiecare sunet ca fiind pur şi nefiltrat. Averea asta o plătesc pentru că se recunosc în muzica aceea, este felul lor de a fi, de a trai. O parte din caracterul lor este făcut public, recunoscut, adorat.
Aseară în timp ce udam florile mă gândeam ce reprezintă fiecare stil de muzică sau măcar câteva că doar nu le cunosc pe toate.
De exemplu, mă iau pe mine şi mă introspectez : muzica mea preferată este un fel de black metal melodic ( după unii ) sau în traducere liberă alternează pasajele brutale cu cele line. Si este conformă firii mele pentru că pot fi un neanderthalian convins sau o pisică aristocrată.
Sau unii oameni preferă un anume gen de rock care inspiră putere, forţă pentru că sunt nişte oameni cu personalitate puternică, sunt nişte războinici.
Am întâlnit oameni a căror muzică preferată era cea a anilor 60' şi sunt aşa de calmi. Au un stil mai pacifist faţă de cei din jur şi o experienţă de viaţă bogată, pot face mai uşor distincţia între kitsch şi valoare.
Nu prea am întâlnit oameni care să fie fascinaţi de muzică clasica ( Bach, Mozart) dar pe mine mă face să cred că fie sunt foarte finuţi, fie sunt mai mult sau mai puţin excentrici (sau poate psihopaţi …gluma cu bătaie lungă)
Sau oamenii care ascultă jazz în mod special au un caracter complex, matur şi neimpresionat de nimic sau flegmatic.
Cineva a zis că muzica latino este pentru fete cuminţi. Părerea mea este că mai degrabă caracterizează o persoană pasională, care vânează distracţia şi în nici un caz nu şi-ar dori o relaţie "şi au trăit pana la adânci bătrâneţi".
Si am ajuns şi la manele ( nu am chiar aşa de multe flori de udat ). Ce exprimă muzica lor? Nu îmi vine în minte nimic interesant de spus. Poate doar nişte imagini vulgare ( burţi mari la vedere, femei îmbrăcate şi machiate ostentativ, maşini scumpe şi case cu turnuri). Caracterul lor se reduce parcă la nevoile primare : mâncare, băutură, pisiceala şi o maimuţăreală teribilă. Amuzant ar fi ca tot restul populaţiei să fie ipocrita, să inventeze arte si minuni doar ca să scoată bani iar ei ( maneliştii) să fie sinceri si să spună ce alţii nu pot recunoaşte nici sub hipnoză. Dar îmi pare imposibilă viziunea asta.
Nu lua personal ce am scris…am scris după dictare…imaginaţia a vorbit.
Pe tine ce muzică te încântă cel mai mult şi cum te caracterizezi?

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mai Fluffy,

Nu trai cu impresia ca exista ceva ca "muzica clasica" - Bach e tot atat de diferit de Mozart pe cat Cradle of Filth de... Suicidal Tendencies. Bach e un arhitect, unul dintre cei mai mari din cati a cunoscut lumea, pe cand Mozart e o crinolina vaporoasa, dar veche, careia i se cam vad cusaturile pe la baluri.
Iti pot placea Wagner si Bathory, la fel de bine pe cum iti pot displacea Haydn si Mayhem - nu pune etichete gen "black metal vs muzica clasica".
E gresit sa faci categorii precum "jazz" sau "muzica anilor 60'" - eu ascult Chick Corea sau Joplin la fel cum as asculta Bal-Sagoth.

It's quality that matters.

Angel spunea...

Imaginaţia mea nu a ţinut cont de faptul ca sunt fan Beethoven (niciodată Chopin) sau CoF(in nici un caz Burzum).
Muzica este un domeniu atât de vast si complex iar eu un om fără cunoştinţe muzicale. Mi-ar plăcea mie să ştiu să cataloghez tot ce ascult dar am alta meserie.
Mă bucur ca există oameni care nu asculta doar o formaţie sau doar un gen...asta denotă o minte deschisă in fata lumii.
De mult nu mi-a mai zis nimeni Fluffy(cred)...mulţumesc.