Masina de spalat vase si democratia pentru luminou

Spalam vasele gandindu-ma ca astept cu nerabdare sa cumparam masina de spalat vase si robotul aspirator. Lumea micuta radea, alerga, chitaia. Uneori lucrurile se potrivesc ca piesele de lego.

Aparent pentru ca am auzit ca ceva se precipita si se aude precum sticla. Nu mai avem nimic de spart asa ca....ce pisici se intampla? Mai aveam doua vase de spalat dar am scos repede manusile si am fugit pana in sufragerie. De la notabila inaltime de 85 de cm a cazut un ghiveci pretios cu violeta de parma.

Uneori, evaluarea pericolului se face in fractiuni de secunda. Draga de Mali se inghesuia speriata in coltul format de canapea si perete. Maria si Madi se pregateau sa ma ajute sa strang pamantul imprastiat si frunzele rupte.

Eu cred ca ingerasii lor au colaborat foarte eficient pentru ca bebelusele nu au fost ranite si nici nu au existat cioburi.

Am salvat-o pe Mali si am dus-o in scaunul de masa.
Pe blondute le-am luat pe sus si le-am pus tot in scaune.
Au vociferat cat timp eu am reconfigurat sarmana floare si am sters dezastrul.
Imi doream mult sa stau pe un colt de canapea, sprijinita intr-o mana si curatand cu alta, prada celor dornici de lipaiala, pret de jumatate de ora.
Li s-au lungit urechile bebeluselor de cat de mult au asteptat dar s-au facut bune de facut funde.
Teoretic, daca am fi avut masina de spalat vase, evenimentul nu ar fi avut loc. Cine stie?
 Apoi, lucrurile s-au mai linistit.
In linistea asta, mai tot timpul aparenta, am descoperit cum se intelege democratia in grupul 3M.
Ori se plictisisera de jocurile mele, ori a fost ceva ce n-am inteles eu.
Stateam in cerc si ne jucam cu forme, culori, animalute,cand s-a ridicat Maria si a stins lumina.
Madi s-a dus, in stilul ei tacticos, si a aprins lumina. Eu si Mali ne uitam amuzate si intrigate.
Pana cand si pana unde?

Mali a simtit nevoia sa intervina . Cineva trebuia sa puna punctul pe h. Nu stiu daca a reusit sa atinga intereupatorul pentru ca Maria a muscat-o.
Madi s-a alaturat si ea astfel ca s-a creat un cerc de conflict si miorlaiala. No...ce sa fac?

Intervin si eu ca un judecator de pace. Lumina ramane aprinsa, lui Mali ii explic ca Maria nu a vrut sa o muste dar inca nu stie precis cum sa isi exprime dezacordul, lui Maria ii explic sa faca mai-mai lui Mali si sa ii spuna ca ii pare rau. Madi a plecat catre alta distractie.

Fiecare intelege ce vrea.

Ce s-a intamplat de 'S Day

Stiu ca in urma cu multi ani am sarbatorit ‘s day, apoi am renuntat pe motiv ca este prea comerciala. Era un curent ca tot ce este comercial este de aruncat. In zilele noastre imi place sa sarbatoresc pentru ca asa avem motiv sa participam la un eveniment notabil sau sa facem ceva interesant. Anul acesta am sarbatorit printr-o vizita la World Class unde am alergat de mi-au sarit fulgii si am profitat de piscina cu apa fierbinte. Curios sentiment sa stai in apa calda in aer liberrr in timp ce ploua. A fost incantator ca am avut aceeasi dorinta de a merge undeva, nu prea departe pentru a nu provoca soarta sa racim. Ne-am intors la timp pentru a ne intalni cu bebelusele 3M la masa de seara. Surpriza serii a fost ca Mali a mangaiat-o pe Maria desi atentia si afectiunea nu au fost reciproce dar asta doar pentru ca Maria sufera teribil din pricina unui canin care nu mai apare. Exista sperrranta ca numarul de vanatai si muscaturi sa se diminueze. Dorinta ascunsa este ca intr-o zi sa se imbratiseze.

Ziua in care am mers la locul de joaca

Ziua a inceput furtunos, prea de dimineata, prea cu ochii larg inchisi. Nu am avut vreme pentru a acumula liniste si pace dar era prea frumos afara ca sa nu profitam. Am luat lumea micuta si am plecat in expeditie la locul de joaca. Am uitat telefonul. In consecinta, nu avem ceas ca sa stim precis cand sa ne intoarcem acasa si nici cu ce inregistra dovezi ale acestui moment istoric.

Maria a coborat treptele din scara blocului prin alunecare. Pentru restul nu am mai avut ochi. Se pare ca am inceput educatia rutiera cu stangul pentru ca am traversat strada dupa ce am constatat ca nu vine nici o masina. Drumul pana la trecerea de pietoni ne costa mult si numarul de pasi al bebeluselor este limitat. Este o scuza buna de data asta ?

Maria si-a fixat privirea si picioarele pentru fiecare trecator. Mare noroc am avut ca nu am intalnit prea multi. Cine stie cat ne-ar fi luat sa ajungem la destinatie …

Mali o tara pe Ma’ ca sa mearga mai repede. Din fericire, Madi profita ca este mai inalta cu un centimetru si a impus ca viteza de deplasare sa fie una domoala.

Am ajuns la locul de joaca si m-am gandit ca ce se intampla….se intampla.  Erau cativa copii si cateva mamici care au presupus ca boa ca cine poarta geaca albastra este musai baiat. In primele momente lumea micuta a studiat timid stiind  ca am fost informati printr-un panou ca intervalul de varsta acceptat este de 2-15 ani. Cu buna stiinta am devenit infractori pentru a doua oara.

Au incercat un carusel care nu se invartea dar care a fost un loc bun pentru intalnire si batut ritmul unei melodii in bancute. Au stat cateva clipe pe calut. Madi parea un pic tensionata, Maria era mirata iar Mali….hmmm….parea ca stie precis cum se face.

Au mai testat cum este sa te dai in leagan si pe tobogan. Maria si Madi mai ramaneau fara cuvinte cand remarcau agitatia copiilor din jur. Pentru a pastra echilibrul, Mali alerga in toate partile. S-a mai impiedicat si a ramas intinsa burta ca si cum asta ar fi vrut sa faca.

Dupa ce a gustat o bara metalica, Madi a inceput sa mai uite de  timiditate si sa mai chitaie.

Am intalnit o bebelusa mai apropiata ca varsta de grupul 3M care era supravegheata de o doamna straina. Dar nu aveam cum sa mai stam pentru ca se facuse 13h50.

In timp ce ne intorceam imi ziceam in gand ca sunt multumita ca nu pun mainile pe toate mizeriile din jur. Usoare intentii exista insa sunt repede suprimate.

Mali isi tot declara independenta prin tot soiul de acte. De exemplu, nu vrea tot timpul sa ne tinem de mana si se straduieste sa urce treptele singura.

Imi venea mie sa topai despre cat de frumoasa a fost iesirea desi ca amintire pentru acest fapt istoric ramane doar acestea povestire.

Carpe diem sau fii mai câine

Ai zice ca viata pe Terra este plictisitoare, ca fiecare zi seamănă cu cealaltă, poate nu chiar identice dar din aceeași specie cu picăturile de ploaie.

   

După o pauza de câteva zile am ajuns la birou și am pretins ca vom începe ziua cu o pauza de cafea. Amuzant est ca aproape niciodată nu beau cafea. Ne-am dus la bucătărie și am intrat în mirosul cafelelor altor oameni, în conversații și chicoteli. Atmosfera aceea familiara, calda ca o îmbrățișare, m-a transpus în alte câteva momente din alte dimineți, în alte cafenele din alte tari.

Am crezut ca principiul este valabil doar când vine vorba de alte obiective turistice. Recent, am descoperit MNAC din București. În minte au răsărit rapid imaginile muzeelor de arta din Paris, Barcelona, Bruxelles, Valencia. Nu sunt fan dar îmi place sa privesc ideile oamenilor moderni, însă cel mai important lucru este ca nu îmi displace.

Cred ca am petrecut cinci minute într-una dintre expoziții și apoi, am urcat direct la etajul patru. Am fost o parte din fluturele care a asistat la nașterea lui Oskar Matzerath. Nu știu ce m-a atras dar greu m-am dezlipit de acel loc. Sa fi fost faptul ca ma aflam în frumoasa clădire a Palatului Parlamentului, poate muzica ce ma convingea sa dansez fără sa para bizarrr. Se pare ca dansul într-un grup format din mai puțin de doua persoane nu este privit cu ochi buni.

Cu siguranță nu a fost arhitectura peisajului ceea ce mi-a atras privirea mai mult decât mulțimea de oameni cu figuri interesante. Apusul nu a fost spectaculos însă a avut acel ceva care mi-a adus aminte de pozele cu găurile în sistem care lasă se se vadă o parte din rai.

Sa fi fost dependenta de amestec în mulțime? Nu îmi dau seama dar sperrr sa nu o pierd pana la cel puțin 69 de ani.

Privind toate acestea, dacă m-as întâlni cu o entitate superioara și m-ar întreba dacă vrea sa ma întorc în urma cu 10 ani, ce i-as răspunde?

              
      Ba aiurea! Nu, mulțumesc!

Îmi place viata de acum poate la fel de mult cât îmi plăcea și în 2006. Atunci am văzut Parisul și a fost amor la prima vedere, atât de intens încât perioada a rămas în istorie la categoria nebunie temporara. A fost anul în care am descoperit ca frumusețea și urâțenia sunt doua concepte instabile, duale ori superficiale, Apoi am uitat, însă din când în când, întâmplător, revelația se întoarce pentru scurta vreme. Este ca atunci când miroase a verde proaspăt. Este dificil de explicat dar sentimentul ca ne frăsuim inutil din pricina lor este foarte puternic.

Forțată de împrejurări am învățat ca perspectiva asupra lumii se schimba cu un strop de muzica. În labirintul metroului parizian unde oamenii se transforma în șoareci grăbiți ai doua opțiuni în viata: iți distragi atenția sau te lași tăvălit, strivit, îmbrâncit. La orele de vârf oamenii aleargă, sunt împinși de lucrători cu mănuși albe și uniforme verzi în interiorul metrourilor precum peștii în cutie.

Spațiul personal este scos din uz, mișcările sunt reduse la minim și trebuie sa împarți puținul oxigen. Ești obligat sa alegi în a leșina sau a aprecia viata pe Terra prin intermediul muzicii.
Poate o fracțiune de secunda m-am gândit ca m-as fi întors pentru a îmi da un singur sfat:

Baga-ți timiditatea în întuneric și îndrăznește!

Nu știu cât ar fi ajutat sfatul dar măcar sub influenta socului sa fi schimbat ceva în privința asta.

Martisorul meu esti tu

A se gasi textul pierdut cat de curand posibil :)

Teoria fara sens a papucilor

        Am deschis ochii. Era dimineata cand m-am uitat pe geam. Orice mi-ati spune, pentru mine ziua asta este o ceasca de ceai din sticla transparenta in care cineva a turnat prea multa ceata.

       Cand nu am nici o idee despre cum sa iti urmez sfatul si sa vad partea frumoasa a zilei, pur si simplu ma imbrac si plec. Am iesit din colectia de cutii de chibrituri fara antidotul pentru zgomot ruinant. Asta imi da ocazia sa am contact cu lumea inconjuratoare.

       Am auzit un mieunat prelung si brutal, dezorientant. Am zis buna dumineata cuiva, la intamplare. M-am uitat in sus de parca l-as fi auzit pe Angel la fel ca in ultimele nopti si, aberant, m-am gandit ca stau pe cealalta parte a blocului, la un etaj superior.

Dupa cativa pasi, am vazut un cuplu pisicesc din familia celor multi tigrati si intunecati. Pisicile astea nu mai au pic de respect pentru linistea altor oameni. Stateau fata in fata si isi aruncau cuivnte urate. Trebuie sa fi fost asa pentru ca rasuna cartierul din pricina lor. Tensiunea dintre cele 18 suflete era atat de densa incat puteai sa o tai cu cutitul.

Recunosc ca asta este o prejudecata culturala dar nu mi-am pus problema ca una dintre pisici ar fi avut 7 vieti in loc de 9. Ar fi fost complicat de explicat si oamenii prefera ca lucrurile sa fie rotunjite, adica simple.

Pierduta in sirul perlelor gandirii matinale, am ajuns la tramul 32, plin de oameni prea imbracati, din fericire. Am un spatiu personal destul de mare, depaseste media, motiv pentru care nici nu il pot imparti cu cineva cu care nu ma pot saruta.

Ma uitam la multimea de incaltari din jurul meu cand am vazut o dunga pe un bocanc ce imi parea cunoscut. Deja fabulam crezand ca este dunga facuta de mine din greseala, dar asta ar fi insemnat ca fulgii mei de gasca s-ar fi lipit de haina de iarna a unui cunoscut, vorba vine.

De unde stim noi cine sunt colegii nostrii cu care impartim pauzele, cafeau si franturi din viata noastra? Ai remarcat cum unii stau, asculta si nu impart nici macar o scama din vietile lor ? Sau cum unii se maimutaresc pentru ca asta se vinde mai bine decat o figura inteligenta si serioasa ?

Revenind la dunga, omul de langa mine era un adevarat necunoscut si deja nu mai prezenta interes. Dar bocancii lui au generat o noua idee sau teorie.

Stiti cum se intampla uneori sa constanti ca Vlad seamna cu Andrei deci aparent nu sunt legati printr-un grad de rudenie ? De aici si teoria ca pe planeta exista un numar limitat de categorii de trasaturi fizice.

M-as fi asteptat la acelasi lucru si in materie de papuci dar cred ca pana azi nu am mai intalnit doua perechi de incaltari asemanatoare. Bine, o sigura data, erau identice si erau ale mele.

Insa aici am descoperit hazardul in materie de incaltari. Trebuie sa existe o explicatie, macar pe motiv ca se produc in serie.

PS : Prea multe povesti adunate in agende, telefoane, cartele de metrou s-au adunat in aproape 4 ani. Este timpul ca ceea ce ma defineste sa iasa la lumina si sa se piarda in marea de cuvinte care apartine unui cartraliard de oameni, trecuti, prezenti sau viitori. Desi  nu este cea mai reusita scriere a mea, de undeva trebuia sa inceapa o noua etapa.

Ce s-a intamplat in anul 3 Precious

Plamadirea relatiei

 -de la un izvoras de munte nazdravan care loveste copacii trosnind in forta ferigile si muschii ce stau in cale

 -la un paraias deasupra caruia zboara fluturi si libelulele ce se nasc si mor in aceeasi zi

 -la un rau in care salasuiesc mirosuri de toate tipurile, unele ce imbata simturile psihedelic, altle mutandu-ti nasul si dorindu-ti sa o iei in amonte, ca un somon in cautarea ghearelor de urs

 -la un fluviu colorat ce traverseaza pajisti roditoare, paradisuri in care simti iubirea pentru urmatorii 65 de ani, dar si deserturi cu nisipuri miscatoare, ochiuri de apa otravita si natura moarta

 -la o mare de cristal in care iti doresti sa inoate minunile izvorate din iubire, copiii care dau sens si dorinta plajei de consolidare in timp a comuniunii dintre noi, unde, din cand in cand, apar tot felul de impuritati odioase, meduze care te musca de fund

 -la un ocean de impliniri sufletesti, trecute vieti de doamne si domnite, crai de curte veche…

 

Unde ne aflam acum ?