Cum s-a sfârşit Game of Thrones

Prin Aprilie s-a implementat o nouă tradiție, în fiecare luni, după ce cu voia Domnului, adormeau bebeluşele, ne uitam la Game of Thrones.

Fiecare luni seara a fost cu emoție pentru că nu voiau să adoarmă. Ba chiar m-au testat dacă pot să mă uit la serial şi după miezul nopții.

La ultimul episod nu am mai avut răbdare să adoarmă. După cina, le-am dat cărți, creioane colorate și le-am lăsat singure, nu că ar fi fost foarte liniște. In film, atmosfera era sumbră, din hol se auzeau voci vesele care chicoteau fără pauză.

Cred că și-au dat seama ce făceam pentru că și-au abandonat activitatea artistică si ne-au invadat.

Maria : Doamna ?

M : Doamna psihocucu

Madi : Hei, domn, nu mai țipa la doamna ! Mami, de ce țipa domn ?

Maria: Nu mai țiiiipa

M: s-a supărat și vorbește mai tare

Mali: s-a supălat

M: o sa îi treacă

Maria : Pupiiiici

Madi : Ce face doamna ?

Mali : face nani

Madi : Mami, doamna face nani ?

M : face nani, pentru totdeauna

Mali : Dinozaurul

Madi : Dinozaurul

M : acesta este un dragon

Maria : Dragonuul

Madi : Ce face dragon ?

M : Dragonul scoate flăcări pe gură

Mali : Dragonul boală cu doamna, doamna face nani

Maria : face nani

Madi : Dragonul boală ?

…

În timp ce Bran era ales regele celor șase regate, Maria și Mali mi-au furat noptiera și au dat cu ea de podea.

Nu am reușit să înțeleg cum au ajuns la concluzia asta pentru că mi-a fost distrasă atenția.

....

Madi : ce face domn ?

M : vorbește cu fratele lui

Madi : ce face domn ?

M : vorbește cu sora lui

…

Madi : doua cai ?

Maria : doi cal ?

Mali : Caluuul

M : La spalaaat, la baaaaie

Mali : nu pălăm păl

Acestea fiind zise, s-a încheiat episodul iar bebelușele s-au dus la nani.

Ce s-a întâmplat înainte şi după Paşte

În urmă cu multe zile, eu și Maria ne băteam cu un virus. Teoretic, eu am avut doar gastrită. Realitatea este că am suferit cam la fel de mult.

Poate nu sunt atât de multe zile, era o zi de luni când fiecare a ajuns la alt spital. Unii au fost mai chinuiți decât alții. Nu se mai știe cine și cât. Cert este că acea luni a fost dificilă pentru toți.

Deja, peste două zile, am considerat că ne simțim mai bine și dimineață a plecat fiecare la biroul lui. În timpul zilei am primit o cerere să ducem câte un ou fiert la creșă.

Am intuit pentru ce este necesar și au început întrebările interioare. Câte minute fierbi un ou astfel încât să fie sigur tare ? Oare trebuie să ducem ou de rezervă ?

Noi doi, mari, avem în comun emoția teribilă pe care o simțim în preajma ouălor iar acestea, dacă nu se sparg, măcar se crapă unul.

Poate de aici ideea cu oul de rezervă.

Am pus trei ouă la fiert dar am uitat să mă mai uit la ele. După o vreme, mi-am dat seama că fierbe apa și am vrut să le las cinci minute, dar au mai trecut șapte. Cu cât se fierb mai mult, cu atât mai bine, teoretic.

Practic, aveam trei ouă fierte și crăpate.

Am vrut să încerc din nou dar am constatat că aveam doar două ouă în frigider. Matematic vorbind, aveam o eroare.

Sărmanul Andre, la 23h30 se plimba prin cartier în căutarea soluției. S-a ocupat și de fiertul lor.

Dimineață au fost puse în ghiozdanul bebeluşelor și cu toată anarhia noastră matinala, am avut mare grija să le ducem întregi la creșă, astfel încât bebelușele au făcut primele oua roșii.

După amiaza, când ne-am întâlnit, mi-au făcut capul calendar cu iepurașul care le-a dat un cadou prețios.

S-au distrat făcând puzzle care acum s-a integrat în mulțimea de jucării care orbitează prin casa, au descoperit că vor să le citesc povesti.

Nu am trecut de prima pagina dar este un pas uriaș pentru 3M.

Într-o zi de vineri care mirosea teribil a sâmbătă, ne-am decis că facem o plimbare până la mega.

Doua bebelușe aveau deja antrenament în ceea ce privește cumpărăturile.

Prima oară, a fost Madi cu Andre și s-au descurcat foarte bine. Madi a învățat să nu mai trântească produsele în cos deși asta ne-a costat integritatea roșiilor.

A doua oara, Mali a fost aleasă și, surprinzător, după câteva săptămâni în care nu a vrut să atingă pământul, a fost foarte cooperantă.

Andre a prins curaj și le-a luat pe amândouă la cumpărături. S-au ținut de mânuțe și au colaborat foarte bine. Ne-am ales cu câte două exemplare din fiecare produs de pe listă.

Ei bine, vineri am plecat toți cinci. Maria nu voia să se țină de mană cu restul bebeluşelor, prin magazin s-a tăvălit, a fugit, s-a ascuns în depozit. Asta până m-am supărat, am luat-o ca pe un sac și am scos-o afară. Nici drumul până acasă nu fu prea simplu.

Poate era târziu și își doreau să își facă somnul de prânz. Data viitoare o să fie mai bine.

Pe seară, le-am făcut o surpriza ducând-le în Dr. Taberei ca să vadă niște pui de pisică.

Concluzia mea a fost că încă nu pot să primesc o pisică.

Sâmbătă 2 ne-am trezit cu ideea să facem un pic de ordine. A avut viață relativ scurtă pentru că am decis să facem o excepție și să mergem în parc ca să ne vedem cu niște prieteni simpatici și pisipuii lor.

Astfel, am fost obligată de împrejurări să conduc dusterul până la parcul Carol. A scăpat nezgâriat și nu cred că a fost prea fericit cu faptul că nu a depășit 50km/h.

A fost incredibil cum 3M nu au zis mai nimic și s-au amuzat teribil la viraje cu ‘a bulaat’=a zburaat.

În parc, am avut impresia că Madi și Maria vor urmări ‘pububei’=porumbei și eu le voi urmări pe ele iar asta ne-ar fi ocupat tot timpul. Din fericire, nu au prins nici unul și au renunțat.

A fost simpatic până când ne-am decis că plecăm acasă. Blonduțele nu aveau chef să se tină pe picioarele lor. Incredibil dar Mali a fost cea mai cooperantă.

Acasă, a fost o luptă continuă pentru a nu adormi. Nu țineam musai să asist la o petrecere bebelușească nocturnă.

Din fericire pentru toată lumea, prețiosul Alex a venit la noi împreună cu familia. Astfel încât, bebelușele au fost foarte răsfățate, a fost o concurență acerbă legat de cine face o casă incredibil de frumoasă. Faptul că iepurele semăna cu o navă extraterestră nu a fost derutant pentru 3M. Noi, adulții, avem o imaginație amărâtă.

Au vorbit în franceza și au cântat.

Ba chiar, eu am îndrăznit să le spăl părul și a fost mai bine decât ne-am așteptat.

Toată lumea a plecat, eu am rămas o vreme cu 3M și, apoi, au adormit și ele.

În starea de zombie eu nu sunt productivă dar pe la 1 noaptea m-a apucat ștersul gresiei. Cred că de supărare.

În timpul asta, Andre și dl. Dudu au făcut un atentat în stil românesc. Adică au luat Lumină de la biserică și, pentru că a început să plouă, s-au adăpostit la benzinărie. Nu cred că a fost o idee prea trăsnet să pună lumânarea pe pompa de benzină. Spre norocul tuturor, un angajat a fost foarte atent și a prevenit o versiune nefericită a realității.

În ziua de Paște am fost cei mai cuminți pentru că a bătut teribil vântul. Am îndrăznit să ieșim afară dar pe mine mă deranja prea tare, așa că am stat puțin.

În altă zi de vacanță, ‘mamaie’ și ‘tataie’ au venit târziu, ne-am văzut prea puțin.

Pentru Paște mi-am dorit să avem cozonac și ouă roșii. Părea că nu se va întâmpla însă soarta mi-a arătat cât de mult mi-am dorit.

Andre mi-a adus cozonac și pască… surpriză. O buna prietenă a adus de la mama ei un cozonac și ouă roșii. 

Oamenii simpatici din Suceava au adus cozonac și ouă roșii speciale. 

Ba mai mult, Ma’ a adus și ea un cozonac și ouă.

No, acum nu mă pot plânge că trebuie să fac mult sport ca să compensez cozonac mâncat dimineață, la prânz și seara. Pot doar să zic foarte mulțumesc.

Dar l-am lăsat și le-am dus pe bebelușe la restaurantul unde au avut petrecerea de botez. Cred că le-a plăcut însă după doua ore au declarat că vor morrr-sforrr.

S-au trezit târziu și s-au mai culcat la Sfântul așteaptă, adică miezul nopții. Le-am mormăit teribil pentru că voiam să văd ultimul episod din Got.

Am adormit și mai îmbufnată pentru că prea s-a arhivat povestea în câteva episoade. Ca și cum as vrea să savurez ceva dar primesc linguri prea mari în loc de lingurițe.

Faptul că a doua zi am fost singurul muțunache care a plecat de acasă, a fost o cireașă. Prea rar nu am eu chef să merg la birou. Azi s-a întâmplat.

Si de 1 Mai nu am plecat în Vama Veche pentru că a fost frrrig afară.

Am fost oameni responsabili. Am spălat plantele și pe Black Friday. Partea bună este că nimeni nu a fost rănit sau speriat.

În schimb, pentru prima oară am auzit că „s-a supălat cineva pe mine” și a zâmbit cu gura până la urechi. Tot Madi vorbește în chineza când îmi cere ceva: „Ți ți mie....”

A fost o vacanță interesantă pentru că nu am plecat nicăieri dar în fiecare zi s-a întâmplat ceva, orice.

Poze faine:  https://photos.app.goo.gl/2ePyxgdmGKwq1CSf8

Copiii sunt ființe magice

Uneori mă uit la 3M și uit că sunt oameni mai mici. Poate pentru că uneori limbajul lor este zglobiu dar cifrat sau au gesturi tandre când nu mă aștept.

Exista și reversul medaliei când urlă și refuză orice.

Așa o fi pe planeta de unde vin, păstrează echilibrul între drăgălășenie şi isterie.

Azi părea să fie încă o zi de primăvară, numai bună pentru admirat rațe.

Am luat 3M împreună cu miorlăielile lor și le-am dus în Carol.

Nu am luat în calcul că bate vântul de la stânga la dreapta. Asta a stârnit un val puțin grațios de tăvălit, urlat și împiedicat. Poate dacă ar fi bătut vântul invers….cine știe ?

Ceva rațe și pescăruși am admirat iar spiritele s-au mai calmat. Am mers la o terasă unde am ascultat muzica faină și am băut un frappé.

Pentru ca 3M sunt prea drăguțe, au primit cu împrumut o mică broască țestoasă. Mali a primit o jucărie pe care a folosit-o pentru a testa rezistenta țestoasei la cucuie.

Până la urmă a fost pusa într-un lighean. Un vechi amic mi-a zis ca se mănâncă bine aici. Sperrr că nu folosesc același lighean pentru a face salată.

A fost un act de curaj să duc ligheanul cu țestoasa la marginea lacului, 3M să mă însoțească fără să mă țină de mâini.

Am fost votată să pun mâna pe țestoasă şi să o trimit în apă. No…am uitat să nu mă strâmb când m-a atins cu picioarele. Nu mi-a fost frică, a fost doar o senzație necunoscută.

Ne-am întors la terasa unde Maria s-a făcut covor, Mali s-a jucat cu pământ de flori iar unii oameni trăiau drame intense.

Toate sunt intense, la fel ca în Requiem pentru un vis. Eu cred că ai doua opțiuni în viață, alegi să vezi partea bună sau te îneci în dependență până la ora prânzului și iți plângi de milă. Succes !

Poate din pricina acestor derapaje jalnice s-a inventat Minunata lume noua. Cineva s-a saturat, a urlat ‘Până aici !’ și i-a obligat pe oameni să fie atât de ocupați încât să nu mai aibă timp de morcovenii.

După mine, nu a fost o idee prea trăsnet…era prea psihocucu în raport cu sistemul nostru de valori.

S-a făcut târziu și fiecare bebelușă a făcut câte o isterie în public. Mali a uitat să se oprească. Ne gândeam să o vindem sau să o trimitem lui Moș Crăciun…măcar până îi ies toți caninii…

Cele mai bune poze ale zilei: https://photos.app.goo.gl/ngQwTEYwRZ1pAc3h7

Johann, Sebastian&Bach în poveste de Crăciun

În fața foii albe mă gândeam cum să descriu frumos prima viroză. Ei bine…nu am găsit nici un cuvânt pozitiv. 

Era luni, temperatura lui Mali oscila între 40.3 și 40, eu încercam să devin un cub de gheață iar Maria&Madi performau pe scena ca niște jucării simpatice.

Ele au cântat până la 11 noaptea despre Moș Crăciun, Mali a rămas fierbinte până și mai târziu.

A doua zi s-a virusat Madi, a treia zi ... Maria și joi, când am ajuns la medic, eram eu deja praf de stele.

Acesta a fost începutul.

Am fost tratate cu substanțe roz sau dulci și amare, am dormit mult, am păpat cât am putut și am sperat.

Nici nu ne-am dat seama cum ajuns pe 24 decembrie să fim mai bine.

Ne-am bucurat că am primit un brăduț înţepăcios. 3M s-au bucurat să fure globulețele la care au ajuns. S-au cățărat și pe canapea ca să poată ajunge cât mai sus dar m-am revoltat și le-am cedat jumătatea de jos.

Apoi ne-am împachetat, ne-am pus fundă și am plecat în lume, asta însemnând la Reka și Tibi.

Aici, 3M au descoperit că, de fapt, sunt Johann, Sebastian și Bach iar puterile lor combinate s-au adunat pentru a crea artă.

Seara s-a încheiat pentru 3M cu o singură victimă din sticlă, trandafirii uscați, plantele cu ţepi și alte obiecte delicate rezistând eroic.

Din camera unde ne-am instalat se vedeau luminițe, plus că erau în altă casă; drept urmare, nu s-au grăbit să adoarmă, spre exasperarea lui Moș Crăciun care tot aștepta să se așeze sub brad.

În cele din urmă, tati a avut ideea genială să stingă ‘ominițele’ și , astfel, Moș Crăciun ne-a privit fericit.

Eu știam că vine în timpul nopții dar nu m-am gândit niciodată că poate are un algoritm perfect astfel încât să își împartă timpul pentru mulțimea imensă de pământeni cuminți.

A doua zi, de dimineață, a fost rândul bebeluşelor să se bucure de cadouri.

Au primit cel puțin 120 de piese de Lego cu speranța că asta va pune capăt războiului civil ocazional. Timpul ne va demonstra. 

Până seara au descoperit aproape toate chițibușurile primite, pe motanul Mowgli, telefoanele altor oameni, twister și din nou pianul.

Ziua lor s-a sfârșit frumos, cu multă atenție, afecțiune și luminițe.

Eu am profitat și m-am conectat la o sursa de inteligență superioară. 

Nu de alta dar diferența între vârcolaci și vampiri nu m-a impresionat. 

Cred că tot din pricina asta am ajuns să discutam despre Gauss și Cauchy–Bunyakovsky–Schwarz, legătura abstractă dintre o mașină și micșorarea sânilor.

După o vreme, cuvintele s-au înecat și ne-am prăbușit in vis.

A mai trecut o scurta noapte, ne-am reîntâlnit cu Mowgli printre catraliarde de piese Lego, am mai făcut o plimbare, ne-am împachetat și ne-am întors de unde am venit.

Feliz Navidad !

Cele mai bune poze ale zilei:

https://photos.app.goo.gl/tNYMZMcJWqWH4Gk6A

3M în TB la Sinaia

Aveam de ales în a pleca împreună cu pisicile mele sau deloc. Din fericire am putut să aleg să plec cu ei, fără să cărăm pătuțuri și toate scaunele de masă. Deja părea mai ușor. Misiunea noastră era să nu răcească nimeni și să ne distrăm.

După amiază, vineri, mi-a luat jumătate de oră să mă teleportez de la birou până la creșă. A fost un început bun, poate data viitoare va dura mai puțin. Am plecat la drum știind ca vom face în jur de 3 ore până la Sinaia. Au fost momente în care părea ca timpul se oprește și ne prinde într-o buclă infinită. 

Am ajuns la timp, exact cât să ne acomodăm și să începem procedura de transfer în pijamale, lapte și Doamne ajută să adoarmă repede pentru că erau obosite.

Era evident că nu ne va salva nici o rugăciune. Pentru prima oara au avut pătuțurile lipite unul de altul și jucării deasupra lor. Transferul dintr-un pat în altul a fost sportul cel mai exersat, iar dărâmatul jucăriilor suspendate a fost motiv de râs până am rămas fără ele. Mi s-au lungit urechile până au reușit să adoarmă. 

Din nefericire, le-am luat de la creșă tușind, asta cred ca a fost încă un motiv pentru a nu dormi.

Într-un final afurisit au adormit, iar noi ne-am alăturat colegilor care nu aveau chef de dans, poate doar de discuții și un strop de alcool. Chiar și așa, trebuie să fi fost amuzant pentru că am stat până pe la 3 dimineață.












A doua zi, pe la 8 și ceva toata lumea voia papa. Până și pisica pensiunii aștepta același lucru. 

După micul dejun, am făcut sport extrem alergând după bebelușe să nu fure sau să spargă ceva. Ele se amuzau copios. Și eu as fi făcut la fel dar cred că am dormit prea puțin.

Când am obosit, le-am dus în cameră ca să se joace într-un spațiu în care nu trebuia să fug încoace și încolo. Nu îmi făcusem nici un plan și tocmai asta a fost drăguț : durerea de cap a lui Andre și plecatul în lume cu colegi simpatici s-au potrivit perfect.

Am ajuns la cota 2000 cu telecabina, cel puțin așa scria pe bilet. Eu aș fi jurat ca am ajuns într-un loc magic cum rar au pământenii ocazia să admire. Mă gândeam că pentru fiecare peisaj mirific există un om care sigurrr s-a plictisit de el și caută un altul. 

Chiar și aici, deasupra lumii, cafeaua mă urmărește și îmi trimite mesaje sub toate formele. Cred ca ar trebui să fiu mai atentă la sincronicitățile care mă urmăresc. 

Tot ce se duce se și întoarce. În cele din urma, așa am făcut și eu. Poate am stat locului câteva minute. Apoi, a început chițăiala unde păpam, pe cine, cat mai repede ca să avem timp de ieșit afară, la soare. 

Soare nu am mai găsit pe afară, în schimb am găsit un catraliard de trepte de coborât până să ajungem în parc și un frig teribil. Am stat doar cât să înghețăm puțin și apoi ne-am testat abilitățile de a urca aceleași trepte. 

Andre și Mali au făcut galerie pentru că altfel nu știu ce ar mai fi putut să o convingă pe Madi să continue. Nu cred ca exista un ursuleț mai mare decât Madi.

Asta îmi aduce aminte de un filmuleț în care erau doi căței pe doua benzi de alergat, unul alerga conștiincios având un ritm constant, altul stătea pe margine și din când în când mai punea câte un picior pe bandă, atât cât să 8pretindă că face un pic de mișcare. 

De îndată ce am ajuns în interior, am scos aproape toate straturile de haine și au început sa alerge în toate părțile. 3M au cunoscut-o pe Irina care era de vârstă apropiată cu ele.

 Nu știu cât au plăcut-o pe ea dar, cu siguranță, au fost încântate de jucăriile  ei. Încă nu îmi dau seama cum procedează pisipuii când vine vorba de relații cu alții de înălțimea lor. Pentru moment, mă mulțumesc cu faptul că se joaca împreună. 
Clarrr ca fac și pozne împreună, doar moneda are întotdeauna doua fețe.

Mai târziu a fost drăguț ca le-am arătat ce înseamnă un foc de tabără și le-am dat să guste ceva mâncare tradițională. Atât doar ca nu le-am dat țuică fiartă, nici noi mari nu am băut. 

Apoi, cu chiu și vai ne-am dus în camera unde a început și mai mare chițăială.

Au adormit greu și s-au trezit de un catraliard de ori din pricina tusei. Am făcut multe curse pe scări în sus și în jos. Cred că dacă aș fi luat liftul ar fi luat mult mai mult să ajung la etajul doi și să le liniștesc.

Șah nu am avut plăcere să joc, nici să dansez nu voiam dar, în cele din urma, m-am dezbrăcat un pic. Am tot dansat pana spre 3 neața...iar.

Sfântul Cuțu împreună cu noi s-a trezit dimineață să ia micul dejun. Am fi vrut să mai stăm dar am fost obligați de împrejurări să ne ducem de unde am venit.

Poate au mai scăpat amănunte, se întâmplă când consumi aproape toata energia din lume. 


Cele mai bune poze ale zilei:

https://photos.app.goo.gl/U2iHKUTErdcHyGBw6