marți, 13 februarie 2018

Ziua in care am mers la locul de joaca


Ziua a inceput furtunos, prea de dimineata, prea cu ochii larg inchisi. Nu am avut vreme pentru a acumula liniste si pace dar era prea frumos afara ca sa nu profitam. Am luat lumea micuta si am plecat in expeditie la locul de joaca. Am uitat telefonul. In consecinta, nu avem ceas ca sa stim precis cand sa ne intoarcem acasa si nici cu ce inregistra dovezi ale acestui moment istoric.
Maria a coborat treptele din scara blocului prin alunecare. Pentru restul nu am mai avut ochi. Se pare ca am inceput educatia rutiera cu stangul pentru ca am traversat strada dupa ce am constatat ca nu vine nici o masina. Drumul pana la trecerea de pietoni ne costa mult si numarul de pasi al bebeluselor este limitat. Este o scuza buna de data asta ?
Maria si-a fixat privirea si picioarele pentru fiecare trecator. Mare noroc am avut ca nu am intalnit prea multi. Cine stie cat ne-ar fi luat sa ajungem la destinatie …
Mali o tara pe Ma’ ca sa mearga mai repede. Din fericire, Madi profita ca este mai inalta cu un centimetru si a impus ca viteza de deplasare sa fie una domoala.
Am ajuns la locul de joaca si m-am gandit ca ce se intampla….se intampla.  Erau cativa copii si cateva mamici care au presupus ca boa ca cine poarta geaca albastra este musai baiat. In primele momente lumea micuta a studiat timid stiind  ca am fost informati printr-un panou ca intervalul de varsta acceptat este de 2-15 ani. Cu buna stiinta am devenit infractori pentru a doua oara.
Au incercat un carusel care nu se invartea dar care a fost un loc bun pentru intalnire si batut ritmul unei melodii in bancute. Au stat cateva clipe pe calut. Madi parea un pic tensionata, Maria era mirata iar Mali….hmmm….parea ca stie precis cum se face.

Au mai testat cum este sa te dai in leagan si pe tobogan. Maria si Madi mai ramaneau fara cuvinte cand remarcau agitatia copiilor din jur. Pentru a pastra echilibrul, Mali alerga in toate partile. S-a mai impiedicat si a ramas intinsa burta ca si cum asta ar fi vrut sa faca.
Dupa ce a gustat o bara metalica, Madi a inceput sa mai uite de  timiditate si sa mai chitaie.
Am intalnit o bebelusa mai apropiata ca varsta de grupul 3M care era supravegheata de o doamna straina. Dar nu aveam cum sa mai stam pentru ca se facuse 13h50.
In timp ce ne intorceam imi ziceam in gand ca sunt multumita ca nu pun mainile pe toate mizeriile din jur. Usoare intentii exista insa sunt repede suprimate.
Mali isi tot declara independenta prin tot soiul de acte. De exemplu, nu vrea tot timpul sa ne tinem de mana si se straduieste sa urce treptele singura.
Imi venea mie sa topai despre cat de frumoasa a fost iesirea desi ca amintire pentru acest fapt istoric ramane doar acestea povestire.

Niciun comentariu: