Thailanda - ziua 2 - acomodarea

Diferenta asta de fus orar este dezorientanta pentru o scurta vreme mai ales ca eu raman cu perseverenta la ideea ca ceasul de mana trebuie sa imi indice ora Romaniei.

Micul dejun a fost un amestec de ou prajit, creveti, legume, o creatura necunoscuta ca un ghem de bumbac umplut cu ceva ce aducea a ciocolata, fructe si cafea bauta prea repede. 

Am luat valiza pe sus si am facut tusti in autocar spre un templu, Wat Maha That. Cu ruine, chedi, prang-uri si ziduri am inceput deja sa ne obisnuim. 

Iese in evidenta capul lui Buddha prins intre radacinile unui copac Banyan. 

Se cere sa te asezi atunci cand te imortalizezi alaturi de acesta. Ai zice ca este o provocare fizica pentru unii oameni insa este un semn de respect prea putin explicat. Ori asta facea parte din documentarea de dinainte de vacanta.

Pe drum spre Lopburi am fost instruiti despre cum sa ne comportam in preajma macacilor. 
Din parcare am vazut gradinita lor cu toate grupele. Am intrat in altarul San Phra Karn in care ei nu intrau si, foarte curios, nici nu sterpeleau papucii de la usa. 



Altarul era interesant dar pe mine m-a intrigat un durian. Era enorm, precum un fruct de origine americana modificat genetic (sau ca mazarea ardeleanului care de fapt era pepene dintr-un cunoscut banc), comparativ cu ce am vazut prin market-urile din Romania.

Am stat cateva minute in plus pentru ca o maimuta a imprumutat ochelarii unei doamne din grup si o alta a furat un pampon pufos. Doamna care traieste printre ei a recuperat doar ochelarii. Apoi ne-a condus spre cele trei pagode, Wat Phra Pra Sam Yod, unde ne-a dat ocazia sa le oferim ceva de baut si fara sa vrem am fost martorii unei reglari de conturi pe strada. In primele clipe am crezut ca este un fel de muzica mai curioasa pentru ca nu le vedeam din pricina masinilor. Monkey business peste tot in orasul acesta unde sunt protejate !

Pranzul l-am servit in Long Maluak, o gradina imensa cu separeuri facute din copaci si flori.

 Daca mancarea a fost de apreciat, restul a fost de-a dreptul fascinant. Nici macar cel mai mare strop de bere din lume nu a reusit sa ma opreasca sa explorez si sa admir catraliardul de orhidee, frangipanul, floarea de banan, fantanile, nuferii…toate aranjate ingenios. Am gasit si o poarta spre alta lume insa mi-a fost teama ca ma voi pierde de grup si, nu de alta, mai sunt atatea zile de savurat.

Daca la inceput parea ca avem prea mult timp….pana am plecat deja am zis ca am avut prea putin.

Adevarul este ca fac poze si stau prea putin in loc….sa admir.

Dupa ceva vreme am ajuns la Wat Phra Si Rattana Mahathat din Phitsanulok. O statuie impunatoare a lui Buddha ne pregateste pentru ce urmeaza sa traim.  

Incantatiile care se auzeau din prang induceau o energie curioasa, o vibratie surprinzatoare. Interiorul lui contribuie la starea magnetica iar statuia lui Buddha acoperit cu aur captureaza privirea. 

Am incercat sa nu raman acolo. 

Din fericire, in curte era un arbore ghiulea de tun. Poti sa zici, cel mult, ca floarea ta preferata este x, asta pana intalnesti o alta care te lasa fara cuvinte pentru o vreme. Nu am retinut de ce nu ar fi bine pentru noi sa luam o floare din acest copac incredibil.

Am trecut prin poarta templului spre o mica piata. 

Ziua s-a sfarsit la hotelul Amarin Lagoon.  Sfarsit este un fel de a spune pentru ca am luat o cina savuroasa.

Am comandat ceva ce am uitat cum se numea, tin minte doar ca era cu ananas, orez, creveti si caju, restul ingredientelor fiind secrete … si Tom Yum Goong.

Credeam ca sa te intelegi cu cineva care parea ca se descurca in engleza este simplu, macar cat sa comanzi de papa cu un meniu in fata. Insa doamna care a luat comanda a intrebat : with miu ?  Asta era pentru supa insa cum nu ne-a putut explica acest miu….am renuntat la el.

Plimbarea de dupa a fost scurta insa eu cred ca am vazut licurici. De la hotel pana la strada principala era o alee lunga marginita de luminisuri de padure foarte intunecate. Intr-un astfel de luminis am vazut niste luminite intermitente, mici si multe. Se deplasau in cercuri concentrice. La fel de bine puteau sa fie false insa eu cred ca am vazut licurici.

            Tot parea ca am gresit drumul spre oras…atat de lunga era aleea. Am ajuns la un fel de magazin-terasa. Am cerut apa si am invatat cum se zice in thailandeza, N̂ả.  

Un alt fapt notabil a fost un calculator din holul hotelului cu ajutorul caruia am publicat penultimul articol despre bebeluse.

Un aspect mai putin gratios dar amuzant in felul lui a fost toaleta care m-a dus cu gandul la Anglia doar ca aici sistemul mi s-a parut muuult mai afurisit, iti pune rabdarea la incercare. Sa ne multumim cu faptul ca totusi apa calda se combina cu apa rece.

Morrr sforrr. 

Aici sunt cele mai bune poze ale zilei
https://photos.app.goo.gl/okNGzhXoTAT8zveT2