Thailanda - ziua 4 - din jungla pana la civilizatie

Neata devreme, am servit micul dejun, pe o terasa superrrba. 

Experimentul cel mai dragut a fost delectarea cu 2 clatite cu cocos apoi am mai facut un catraliard de poze in lumina zilei.

Am plecat sa vizitam Wat Prakeau Dontao Suchadaram. 

La intrare am vazut 3 pisipui, un pic mai mari, impreuna cu parintii lor. 

Am ascultat si am admirat dar gandul mi-a fost mai mult la pisicile mele, mici si mari. 

Mi-am mai revenit cand am ajuns la o plantatie de ananas. 

L-am vazut in format mai mic si mai mare si ne-am mirat de forma unui arbore de cauciuc mai  tinerel. 

Insa cel mai fain a fost ca ne-am regalat cu ananas incredibil de bun.

Ce am gustat aici arata ca noi nu stim cum sa alegem unul bun de mancat dar macar am notat tehnica de curatare.

Mirarea si nestiinta pentru lucruri simple imi demonstreaza ca, desi avem minunea secolului la indemana, google, nu il folosim pentru a ne lumina. 

Despre arborele de cauciuc am invatat la geografie in urma cu multi ani dar nu am avut curiozitatea sa studiez cum arata unul. 

Adevarul este ca nu ma asteptam sa ma intalnesc cu unul. Sau, despre alegerea ananasului… este delicios daca este bine ales. Cate minute m-ar costa sa aflu cum sa aleg unul aproape perrrfect?



Asta a fost doar o oprire pana la Payao unde ne-am plimbat pe marginea celui mai mare lac cu apa dulce din nordul Tailandei, Kwan Paya.

Ne-am oprit la o cafenea unde ne-am aromat cu o cafea servita in cesti prea vechi si prea frumoase pentru a mai profita si altii de ele, zi de zi. 

Din nefericire pentru mine… nu se mai fabrica de 10 ani. 

Am servit pranzul la o terasa oarecare  unde nu am avut curaj sa incerc pestele. 


M-am rezumat la salata cu niste creveti la care am adaugat multe alune pisate plus chilli si mi s-a mai oferit supa de pui cu lapte de cocos. Daca m-am saturat si mi-a fost bine… m-am declarat multumita de experienta.

Plimbarea pe malul lacului a fost prea scurta dar nu le poti avea pe toate.

Plus ca urmatoarea destinatie a fost Wat Rong Khun din Chiang Rai. Prima impresie a fost ca vad o nava extraterestra prea alba in comparatie cu orice am mai vazut pana acum. 

Pe masura ce ne-am apropiat… intriga a crescut pentru ca intrarea este pazita de doua creaturi gata sa trimita in groapa de la picioarele lor pe oricine nu s-ar incadra in sablonul lor comun.

Multimea de maini striga dupa ajutor insa nimeni nu se indura sa le arunce o privire pentru ca toti sunt mai sus si nu au atatea pacate.

Templul are atatea detalii, atatia fractali liberi si albi, incat este imposibil sa nu te gandesti la Sagrada Familia si la Gaudi. Plus ca au in comun faptul ca opera este in continua perfectiune, precum Rose Red.

Podul nu este atat de impresionant insa, de indata ce te gandesti ca la o cale spre locul pur, pasesti mai cu smerenie.

Interiorul este alta poveste. Dupa acest melanj de sentimente neconturate… ajung in fata unor reprezentari ale lui Buddha pe un perete si, pe peretele opus, niste morcovenii hollywoodiene. Nici nu iti mai vine sa iei in considerare peretii laterali unde sunt desenati niste maestri. Sfera magica s-a crapat si s-a dezintegrat in prea multe bucatele.

Parerea asta nu are legatura cu faptul ca am fost infractor prins. Nu m-am putut abtine si am filmat ceva, la intamplare, insa un paznic experimentat m-a vazut si m-a pus sa sterg filmuletul. Socul discrepantei dintre exterior si interior a fost prea mare. 

Aceasta comparatie intre Kositpipat si Gaudi este pe jumatate o exagerare, insa creierul trebuie sa umple cu ceva spatiul gol. Indraznesc sa afirm asta pentru ca Gaudi nu ar indrazni nici intr-un catraliard de ani sa isi pateze opera cu ceva inadecvat.

Iesind din nou la aer… magia s-a reconstruit cu fiecare detaliu admirat. Inainte sa mergem spre muzeul in care sunt expuse operele mai mici ale lui Kositpipat, am remarcat alte elemente, numite in mod indulgent, moderne.

De data asta m-am abtinut eroic sa pozez. A nu se intelege gresit ca il desconsider pe artist, unele operele chiar sunt pretioase, pe altele nu le inteleg si imi permit sa spun ca unele sunt puerile.

Acestea fiind zise am plecat spre hotelul Wiang Inn unde ne-am tras sufletul un cm si apoi, ne-am adunat ca sa discutam despre excursiile optionale. Ne-am dat averea si in scurt timp am plecat in aventura urbana in grup. 

Am intrat intr-o ceainarie in care mai degraba am cautat culori si forme. Am participat la o degustare de ceai albastru. Nu am nici cea mai mica idee de ce acest ceai este unul dintre preferatele mele. Memoria gustului este prea putin tangibila dar nu imi aduc aminte daca gustul m-a fermecat. Poate imi place foarte mult culoarea.

De la monolog interior am revenit in prezent. Am fost avertizata, insa nimic nu te pregateste pentru realitate. Am intrebat o domnisoara daca pot sa fac poze. 


Raspunsul a venit pe un ton masculin. Nu imi dau seama ce a zis fața mea. Eu imi doresc sa nu fi fost ceva notabil. 

Ma straduiesc sa nu judec orice iese din sfera mea de cultura si de intelegere desi imi vine foarte greu. 

Atunci cand inveti ca o persoana care arata ca o femeie, are voce de femeie si intalnesti o situatie contrarianta… te rogi sa fii in stare sa afisezi macar un poker face. 

Trecand peste soc si amuzament… am ajuns langa un loc numit Cat’n’ a Cup, un mic univers al pisicilor incuiat intr-un recipient din sticla.

Am mers mai departe spre bazarul de noapte. Nu stiu cand o sa am dispozitie pentru cumparaturi dar, clarrrr, azi… nu.

In cele din urma ne-am ratacit sau despartit de grup in cautarea a ceva de papa bun. Nimic nu parea suficient de bun si cum sa mananci pizza in Thailanda?

Cat’n’ a Cup a fost alegerea finala, chiar daca nu am papat corect, dar m-am bucurat de prezenta dragutelor pisici. 

In anticamera destinata doar oamenilor am comandat ceva, ne-am descaltat, ne-am spalat pe maini, am primit regulamentul de ordine interioara, apoi, am intrat in spatiul personal al pisicilor care erau pe sus si pe jos, pe oameni sau in farfuriile lor.  

Cel putin unele isi doreau mult sa guste prajituri colorate. Ori a trecut timpul foarte repede, ori am stat prea putin dar nu voiam sa plec. As fi dormit cu ele.

Am adormit in pat… in camera de hotel. 

Cele mai bune poze ale zilei:
https://photos.app.goo.gl/9YyMjyoNm0OvUG5v2