Ar fi plăcut să facem fiecare zi să fie specială. Sau să ne găsim timp să ne relaxăm in moduri specifice vacantei.
Ieri am sărbătorit sfinţii Mihail si Gavril. Am căutat fără mare zel un traseu foarte uşor de munte. Am prins prima idee care mi-a sclipit din teancul de amintiri si am zis: 7 Trepte( Scări ) care se afla pe lângă un Timiş, nici măcar nu mai ţin minte care.
Am plecat din Bucureşti, oraşul prăfuit si extrem de aglomerat pe la ora prânzului.
Toate au fost bune si relativ frumoase...daca drumul plin de gropi si de mufloni se poate numi frumos...pana la Sinaia unde a început să cada cate un fulg.
Apoi am fost invadaţi de o mulţime furioasa de fulgi care nu ne mai lăsau in pace. Eram dezorientaţi si vroiam o cafea. De plimbare pe jos nici nu se punea problema.
In cele din urma ne-am oprit in Predeal si am urcat pe prima strada mare pe care am văzut-o.
Din când in când mi-ar plăcea să stau intr-un loc liniştit, plăcut să vorbesc cate in luna si in stele...apoi să mă tăvălesc in zăpada, să ne speriem reciproc făcând pe ursul, să chiţăim cat ne tine gura ca este "zmaga" pe jos si aluneca maşina.
Dacă as fi condus lumea as fi stat la Predeal pană s-ar fi topit zăpada si abia apoi as fi plecat cu maşina de acolo.
Dar aşa ne-am întors acasă. După ce am trecut de Sinaia...mulţimea de fulgi ne-a părăsit.
La fel si muzica, parfumul, iarna....
Sf Mihail - Predeal 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu