Sa nu ucizi

"Vei uita tot ce ţi s-a întâmplat în ultimele 6 ore şi iţi vei aminti de ele doar dacă vei auzi sau vei citi 7944eca531a442f09c6800d5040eabd3"

Acestea au fost ultimele cuvinte şi apoi m-am pierdut în întunericul camerei mele, în întunericul mintii mele. M-am trezit şi am simţit că sunt într-o lume străină, dar ce înseamnă străină? Nu ştiu în ce zi suntem, ce ora este? Fereastra îmi arată cerul de un gri trist, bate vântul şi ploaia acoperă răspunsurile. Cine sunt eu? un punct, un atom...Într-un târziu îmi aduc aminte că la ora 9:30 fix trebuie să plec la serviciu...sunt eu, Mădălina, şi ştiu cine sunt. Ce coşmar groaznic am avut azi noapte dar nu îmi aduc aminte nimic.

Ies afară, înfrunt vremea dar mă pierd printre picăturile de ploaie. Pentru ce trăiesc dacă nu am nici un rost? Îmi este teamă să mă ating de alţi oameni şi musai trebuie să urc în autobuz. Dar cum se pot atinge atâtea corpuri străine? Dacă avem haine pe noi înseamnă că suntem protejaţi de posibile interacţiuni nocive?

"..păcat că este sezonul rece, mi-ar fi plăcut să o simt strivită de mine..."

"de ce nu am şi eu norocul ei? Dacă eram mai tânără trebuia să stau pe loc...şi s-ar fi găsit vreun pervers să mă pipăie profitând de înghesuială.."

aaaah...nu sunt gândurile mele...idiotul care îmi respiră în ureche şi bătrâna asta care are chef de dat din coate...sunt gândurile voastre, nu ale mele!!!!!!!!!!

Nici nu mi-am dat seama când am făcut o criza de isterie şi cineva m-a dat jos din autobuz. Simt doar că mă doare mâna cu tot cu umăr dar nu se vede nici o urmă pe piele pentru că am tenul mai puţin alb.

Trebuia să ajung la ora 10 fix şi este deja şi 15…uff..îmi grăbesc şi îmi număr paşii pentru că îmi era teamă să mă gândesc la orice. Un sentiment de nesiguranţă mă ţinea strâns de mână, că şi cum aş fi călătorit pe apă sau aş fi zburat cu avionul. Singura soluţie ca să mă ţin calmă era să îmi distrag atenţia şi la asta mă pricep bine.

Ajung în birou…"Bună dimineaţa!"...nici un răspuns şi totuşi nimic neobişnuit. După ce că sunt singură şi nu se uită nimeni la mine, nimănui nu îi pasă de mine...acum nici nu îmi răspund la salut???

Îmi deschid emailul şi îmi sare în ochi un mesaj de mare importanţă: "începând cu săptămâna viitoare trebuie să adoptaţi o costumaţie albastră". Tensiunea mi se ridica vertiginos. Mesajul asta este pentru idioţi!!!!! Eu gândesc deci exist la fel ca mamele voastre afurisite!!!! Toata lumea se opreşte şi se uită la mine...Vai cum de aţi ridicat privirile din vieţile voastre ocupate?..o colegă vine să mă ia de braţ şi deodată simt o mie de ace cum îmi străpung creierul, sufletul.. ce este sufletul? …variabila aceea care nu se poate teleporta …nu mai ştiu de ce dar măcar nu poate fi captivat….cine sunt eu?? un alt om în albastru, îngrădit de reguli si cu pretenţia că sunt liber..

Mă tăvălesc fără noima...de multe ori mi-am imaginat cum aş putea ceda în mijlocul biroului dar acum s-a pierdut învelişul care mă ţinea adunată. Se învârte planeta prea repede!!!!!!!!!! Va rog, opriţi afurisenia asta de cameră! Se învârte prea repede...nu mă mai regăsesc...lacrimile îmi zboară pe pereţi din cauza forţei centrifuge...întuneric...sfârşit

Câteva ore mai târziu, în parcul din faţa blocului meu, într-un leagăn ud, în faţa cerului senin din când în când, în faţa lunii care se gudura pe lângă un nor întunecat...

"o crima perfectă cu o eroare cât un epsilon atât de bine ales încât se poate pierde în mulţimea de amănunte care compun lumea. Lumea care trebuie să afle ce maşinărie fragilă este omul, îl iei, îl hipnotizezi puţin, îl împingi uşor cât să îşi piardă echilibrul mental şi brusc devine liber în faţa regulilor, prejudecăţilor şi mizeriilor umane dar devine prizonierul propriei minţi. Fac eu alegerea asta pentru el, eu vad, el este orb.

Lumea trebuie să afle că dacă îşi bate joc de viaţă atunci trebuie să plătească. Nu poţi trece peste cea de a 6-a poruncă doar ca să dai o lecţie. Dacă nimeni nu are iniţiativă atunci ne vom pierde valorile şi în cele din urma pe noi...

Învăţăm zi de zi despre criminali, ii consideram bolnavi dar trebuie să ii izolam, să ii tratam altfel sau chiar să ii ucidem? Sărmanii sunt otrăviţi şi găsesc o mulţime de mulţime pentru a îşi justifica faptele, se distrează, vor să se afirme dar în cele din urmă sunt prinşi.

In schimb EU nu pot fi prins decât de mine sau de cineva care înţelege mesajul meu ascuns în spaţiile albe dintre rânduri. Fiecare parolă pentru hipnoză nu este garantată a fi unică, dar mulţimea de peste 6.6 miliarde de elemente unice este atât de mare încât probabilitatea că aceasta să se repete este extrem de mică, chiar şi pentru un microscop.

Iar EU sunt asemeni parolei...