În ciuda faptului că sunt o mulţime de prejudecăţi despre cum ar trebui să se poarte femeile sau bărbaţii există un punct comun: iubirea. În urmă cu mulţi ani am căutat în dicţionar ce înseamnă iubirea. Nu aveam pe cine să rog să îmi explice ce simt, de ce stăteam noaptea şi le vorbeam stelelor despre viaţa mea. Iar un dicţionar amărât nu poate da lecţii despre viaţă. Există multe definiţii, multe explicaţii. Până şi savanţii au încercat să o explice dar eu susţin că face parte din categoria de fenomene care încă nu pot fi explicate.
Recunosc că nu am citit tot ce a scris Freud pentru că într-un timp mi s-a părut deprimant dar ar putea el să explice de ce sunt atâţia oameni extrem nefericiţi din pricina sentimentelor şi de ce stau împreună?
Din inerţie, din teama de singurătate, din interes, din milă? Mă uit în jur la oamenii care se ceartă oriunde ar fi, mă uit la cei mai în vârstă că mine şi vad cum trăiesc prin alţii mai tineri că ei. Nu ne ţine nimeni legaţi unii de alţii dacă nu ne potrivim. Sau suntem masochişti şi ne place să ne întristăm chiar dacă putem face ceva în privinţa asta.
Avem maxim 100 de ani la dispoziţie să trăim şi încă nu am desluşit de ce ar trebui să fim trişti din cauza iubirii când putem fi veseli. Iar fenomenul acesta inexplicabil ne poate aduce zâmbetul pe buze. Nu îmi închipui că totul este roz şi fain dar ştiu din proprie experienţă că dă gust vieţii şi nu te simţi că într-un banc de peşti.
Relaţia de iubire dintre doi oameni a fost disecată, supusă atenţiei tuturor, mercantilizată până la extrem iar acum nu ştiu ce a mai rămas din ea, ce mai înseamnă pentru cei mai tineri ca mine sau pentru cei mai bătrâni. Îmi vin în minte afacerile matrimoniale care învârt fără nici un sentiment o mulţime de bani. În cele din urma viaţa noastră se reduce la afaceri din care ies bani, nu la afaceri din care să trăim bine şi să iasă şi bani.
Şi cu toata viziunea asta sumbră ştiu ceva despre oameni care nu poate fi nici cumpărat şi nici modificat artificial: oamenii au nevoie de alţi oameni pentru a supravieţuii din punct de vedere psihic. Şi din asta se nasc căutări şi relaţii iar unii oameni chiar sunt fericiţi.
3 comentarii:
Iubirea ne da aripi atunci cand o avem si o putem avea intr-o masura mai mare sau mai mica (depinde de fiecare dintre noi cat se poate dedica).
Iubirea poate fi si o iluzie tocmai pentru ca nimeni nu stie cu exactitate ce insemna si atunci incepem sa ne pacalim spunand ca iubim. Trebuie sa fim atenti cand spunem ca iubim, trebuie sa ne intrebam de cel putin o mie de ori inainte de a raspunde. Raspunsul la aceasta intrebare nu trebuie sa fie un impuls de moment dat de chimia din nou, de situatia roza in care suntem in momentul in care o spunem sau alte motive iluzorii. Nu poti sa iubesti doar o clipa un om, pentru ca insemna ca de fapt nu ai iubit persoana ci momentul. Putem fi fericiti pe moment? Dar sa iubim doar un moment se poate?
Nu stiu daca exista o motivatie pentru care iubim o persoana, putem iubi fara sa fim egoisti? Fiecare poate raspunde in fel si chip pentru ca iubim diferit, insa intr-adevar cand iubesti doresti acea persoana sa fie numai a ta, cu toate simturile si gandurile sale. Dar egoismul dus la extrem ar insemna sa facem un sclav din acea persoana, sa-i rapim personalitatea si aripile de a zbura prin viata? Sa nu ne miram apoi daca persoana pe care o iubim nu mai e la fel. Iubim o persoana pentru cumulul de calitati si defecte pe care le are, caracteristici care s-au format de-a lungul timpului „zburand liber prin viata”. Daca persoana nu mai „zboara prin viata” automat vor fi schimbari in modul lui de a fi, deci vrem sa fim egoisti peste masura?
Si ca sa termin si ultimul lucru care te intriga : de ce se cearta oamenii care se iubesc? Se mai iubesc ei daca se cearta? Cred ca sunt lucruri un pic diferite: a iubi inseamna a simti, a te certa e un mod de exprimare a opiniilor in situatii contradictorii. Tine de firea omului modul in care se exprima fiecare. Contradictii apar la orice pas, pentru adevarul este relativ. Tu nu te certi pe tine niciodata si asta cumva insemna ca nu te iubesti?
Eu cred ca momentele in care iti dai seama ca iubesti cu adevarat nu sunt acele momente pe care le iubesti ci momente pe care nu le-ai iubi. Asta daca constientizezi momentul si insemnatatea lui.
Si chiar daca am face tot posibilul sa nu ne certam sau sa fie numai veselie ... asta inseamna fara sa vrem compromisuri care s-ar putea sa se inchege intr-un lant de nefericire si nu fericirea pe care o cautam. De ce compromisuri? pentru ca persoanele de pe planeta sunt unice si e mai bine asa. Iar daca am manca mancarea noastra preferata (sau mancarurile preferate) luni de zile (sa nu spun ani) nu cumva am ajunge sa le uram? si sa ne dorim ce uram inainte?...
Acum cateva luni chiar era un spot publicitar in care o tipa se indragosteste de un motociclist cu berea in mana, pantaloni de piele si plete. Dupa cateva luni l-a schimbat (tuns, frezat, la costum si plimbari la cumparaturi si cu o masina "la moda" pentru un cuplu "normal"). Dupa care la un moment dat tipul s-a trezit ca i-au fost dati papucii contra unuia care arata ca el inainte de schimbare. Ce vroia sa spuna oare reclama?...
Una peste alta parerea mea e ca fiecare persoana cauta fericirea si pentru asta totul este dictat de interesul acelei persoane. Ca interesul poate sa fie emotional, financiar, religios sau de alta natura (si sunt destul de multe) nu ma face decat sa vad frumusetea lumii prin diversificarea ei. Cum sa te plictisesti intr-o lume de asta?...
...prea profund pt mine.
Nu sunt romantic.
Nici credincios.
Acest subiect ma depaseste.
Pana pe la 15 ani obisnuiam sa simt...ceva.
Dar...nush.
Un lucru stiu insa foarte clar.
Oamenii sunt in stare sa moara pt iubire. Dar, sunt in stare sa ucida din gelozie.
Semnat Don Juan de Balotesti
Trimiteți un comentariu