3M și concursul de șah

Am început cu un plan ca un tablou schițat și am plecat cu « Doamne ajută » să nu fi uitat ceva notabil și de neînlocuit.

Le-am luat pe bebelușe de la creșă, sărmanele erau cu ochii larg închiși, nici nu se treziseră bine.

Am plecat fără să avem toate cele necesare. Așa am ajuns să pap pufuleți după o pauză de câțiva ani, la care am adăugat banane, Făgăraș și « biți », adică biscuiți.

Am ajuns mult mai târziu decât am plănuit dar măcar am ajuns. Pas cu pas ne-am înghesuit toți cinci într-o camera, 3 pătuțuri și un pat dublu, valiza și alte bagaje.

Forțate de împrejurări, bebelușele au împărțit mâncarea cu noi. Aparent, le-a plăcut și s-au descurcat bine. Însă ce a rămas în urma noastră…a necesitat un pic de răbdare pentru a strânge.

Ne-am întors în cameră pentru că deja se apropia ora de morrr sforrr. O vreme scurtă s-au distrat dar după ce si-au dat seama că nu ne teleportăm acasă, în mediul cunoscut, a început chițăială. 



Deja erau prea obosite și surescitate, așa că li se părea amuzant să sară din pătuțuri și să alerge prin cameră. Nu era ca și cum spațiul ar fi fost generos. De la râs s-a ajuns la plâns. Plus că se agrava tusea cu care veniseră de la creșă. Se văitau de mucișori, se plângeau că al treilea pat nu stă montat în poziția corectă sau că nu dau atenție exclusivă. Asta este un deziderat pentru că nu cred că este posibil.

Cred că am adormit eu de câteva ori până a adormit toata lumea micuță. Când, în fine, s-a făcut liniște, am vrut să dorm pe un colt de pat, peste cearceafuri mototolite, fără să mă schimb. Am făcut un compromis și am trecut în hainele de dormit.

Motivul pentru care noi am ajuns la Căciulata a fost participarea lui Andre la o competiție de șah. Eu și 3M sau Alex, care ne-a însoțit în acest periplu, ne-am ținut deoparte de competiție. 

Nu am vrut să influențam soarta dar coeficientul Buchholz nu a fost foarte amabil cu Andre: deși locurile 3, 4 și 5 au avut același punctaj,  5 puncte din 7 posibile, a ieșit pe locul 5.

S-au cam tensionat bebelușele în prezența lui Alex, cel puțin la micul dejun. Poate pentru că le-am dat pară ca și gustare, și-au schimbat părerea. I-au făcut o demonstrație incredibilă despre ce înseamnă zglobinol.

Asta le-a obosit un pic dar nu suficient cât să nu facă circ la somn. Atât de mult m-au solicitat încât am adormit cu ele.

La prânz ne-am distrat cu ciorbiță și felul doi, prăjitura am păpat-o cât am putut de ascuns în fața lor. S-a întors soarta pentru că au vrut să bea apă cu sticla. Amuzant poate să fie pentru cineva care vrea să se răcorească.

După masă am decis că ieșim să luam o gură de soare. Ne-am obișnuit să nu mai vedem căței liberi pe stradă. Prezența unuia induce stare de panică în grupul 3M, cu toate că zilele astea am învățat cum să salutam cu respect.

Ținem mâinile pe lângă corp, ridicăm nasul în vânt și cu ochii pe jumătate închiși, având un ton solemn, zicem: (H)aammm, (H)aammmm.

Întâmplarea a făcut să întâlnim unul mare și prietenos. Ne-am străduit să le distragem atenția explicând rolul frunzelor galbene, am exemplificat ce înseamnă „capac” sau „popac” si, rareori, „copac” dar cățelul ne-a tot urmărit. Poate se simțea singur.

Nu l-am luat cu noi deși el a tot încercat. Ba chiar am declarat în mod public că formam un  grup.

Din parc am revenit la hotel. Ne-am propus să încercăm o cameră de recreere. O vreme, activitatea principala a fost să deseneze pe caiete. Când a devenit plictisitor au trecut la mese și scaune. 

Următorul nivel a dus la testarea durității tuturor obiectelor din jur, nu că ar fi fost multe, dar au fost suficiente încât să consider că sunt la ora de sport.

Cred că am stat ceva timp și aici pentru că nu am mai avut timp de aranjat. Ne-am dus la masa festivă fără funda și fără energie.

Mare lucru nu am făcut. Măcar că am asistat la festivitatea de premiere. Apoi, ne-am retras pentru a aplica procedura de atragere a somnului.

Nu a durat o veșnicie pana au adormit 3M. Mai bine mă puneam și pe mine la somn.

A doua zi nu ne-am grăbit să plecam acasă pentru că am încercat să ne bucuram de soare.

Bebelușele se pregătiseră să arate ce au învățat despre șah însă nu li s-a dat ocazia.

Pe data viitoare!

(H)aammm (H)aammmm

Cele mai bune poze ale zilei:
https://photos.app.goo.gl/EdtNKFXfuM5Br6fo7

Amanta Amantului

În urmă cu ceva ani, poate vreo 18 ani, el era amantul ei.  

Ea, o doamna ce părea sa aibă experiență de viață, era slaba și puțin atrăgătoare pentru mine.

El, un domn înalt, prezentabil, cu sprâncene stufoase. Îl chema Mihai.

Mi-am adus aminte atât de precis pentru ca in anul 2000, in programare fetele erau privite ca niște modele de la Victoria’s Secret.

O alta opțiune adecvată pentru partea feminina a planetei avea mai multe variante : ori se căsătoreau și făceau copii, ori își luau o slujbă, ori se duceau la seminarul opțional de Fiabilitatea Programelor.

Asta am aflat-o mai târziu.

Eu eram la jumătatea anului 2 și consideram că este un musai să muncesc. Știam sa lucrez cu un calculator, aveam prea puțină experiență în programare dar visam sa fac jocuri.

Am luat ziarele cu anunțuri și am căutat orice s-a potrivit cu experiența mea.

In vremurile acelea notabile foloseam telefonul public din fața liceului.

Monumental a fost când am visat sa mă angajez pe un post de programator in domeniul jocurilor.

-         - Buna ziua. Vă sun in legătură cu anunțul pentru programator

-         - Sunteți fată

Și a închis. Am rămas așa… fără cuvinte.

Am avut mai multe încercări, clarrr nici una nu s-a sfârșit atât de tragic.

În zilele acelea nu prea se știa ce înseamnă video chat. Așa că am sunat, am întrebat ce se cere și daca implică ceva indecent. Părea o slujbă relativ simplă : sa întrețin conversații cât mai lungi cu diverse persoane, nimic indecent.

Am zis să încerc și dacă nu se potrivește, pot să caut altceva. Am ajuns într-o casă din alt cartier unde erau vreo 10 fete foarte tinere și aceasta doamnă. Au trecut multe ore in care s-a exersat engleza, lucrul cu calculatorul. Au trecut câteva zile in care nu s-a întâmplat ceva notabil, doar fetele din grup au început să discute chestii mai mult sau mai puțin personale.

Până într-o zi când și-a făcut apariția o doamna despre care s-ar fi putut spune fără regrete ca lucrează la coltul străzii.

A intrat într-o cameră și nu a mai ieșit de acolo câteva ore. Căutând poze în rețeaua de calculatoare am găsit niște poze care, clarrr, nu o avantajau.

Acela a fost momentul meu de revolta în care am întrebat din nou reprezentata angajatorului ce presupune activitatea asta. Răspunsul nu a mai fost convingător.

Împreună cu o inocentă fată, Alexandra, și Carmen am discutat puțin despre ce am văzut. Eu am decretat că de mâine mă voi reorienta către altă slujbă.

Carmen m-a invitat la o cafea, întâmplător, locuiam in același cartier. A început să îmi povestească despre iubitul ei care lucra in IT. Nu părea sa valideze AAA, Atenție, Afecțiune și Apreciere. Destul că era nesărutabilă pentru mine, acum părea de-a dreptul vulgară.

Nu am stat foarte mult la povești pentru ca avea întâlnire cu el. Mi s-a părut atrăgător deși fuma. Poate asta nu ar fi fost grav dar era amantul ei. Părea și el atins de stilul ei. Parcă nimic nu conta prea mult, doar să fumeze și… să se vadă.

Eu m-am întors de unde am plecat, ei s-au întors la secretul lor… sărmanul programator. Nici măcar nu știa că ceva mergea atât de rău în relația lor încât ea să își caute plăcerea în altă parte. Nici măcar nu erau căsătoriți ca să aibă o scuză patetică și să se bălăcească în situație.

Toți oamenii ajung in situații puțin obișnuite, se ating de persoane cu care nu rezonează, apoi revin la pătratul lor protector.

Chiar și așa, m-a ros curiozitatea și am sunat o altă drăgălașă pe care am întâlnit-o acolo. Părea foarte sigură pe ea și inspira încredere. A fost o conversație pe care cu greu întunericul memoriei o va ascunde.

Mi-a povestit că a mai rămas câteva zile ca să vadă ce se întâmplă.

În cele din urmă a început activitatea. Alexandra și Carmen au fost primele care au experimentat ce înseamnă video chat. Fiecare a fost trimisă într-o cameră în care se găsea un calculator.

Următorul pas a schimbat iremediabil destinul amândurora.

Alexandra a fost izbită de imaginea unui individ gol, diform și abject. Pentru o fată atât de delicată, dureros de inocentă, a fost ca un monstru uriaș strivit în sticla realității. Nu a închis imediat, a rămas hipnotizată și îngrozită. A închis el iar ea a plâns mult.

I s-a promis ca nu se va mai întâmpla așa ceva, însă nu am sa știu niciodată ce s-a întâmplat cu ea.

Carmen a cunoscut un domn din Dubai. Nu a povestit cum a fost discuția lor. Era prea fericită că se va muta acolo și se va căsători cu el.

S-o fi întrebat cum va relaționa cu restul soțiilor, ce reacție va avea prietenul ei, programatorul, sau ce se va întâmpla cu Mihai?

Aceea a fost ultima întâmplare din capitol și l-am declarat închis.

Într-una din zilele noastre, eram în tram și studiam pământeni simpatici.

L-am remarcat pe el pentru ca mergea împleticit de la un capăt la altul al peronului de vizavi. Părea atât de slab și jigărit, avea o privire pierduta și aceleași sprâncene stufoase. Dar, clarrr, a îmbătrânit și s-a descentrat.

Nu m-am putut abține și m-am întrebat ce s-o fi întâmplat cu ea, amanta lui din vremuri bune.

M-am pierdut printre gânduri. Dintr-o viziune prea puțin tangențială, a apărut o alta ea, amanta amantului. Prea în trecut și volatil.