Am început cu un plan ca un tablou schițat și am plecat cu « Doamne ajută » să nu fi uitat ceva notabil și de neînlocuit.
Le-am luat pe bebelușe de la creșă,
sărmanele erau cu ochii larg închiși, nici nu se treziseră bine.
Am plecat fără să avem toate cele
necesare. Așa am ajuns să pap pufuleți după o pauză de câțiva ani, la care am adăugat
banane, Făgăraș și « biți », adică biscuiți.
Am ajuns mult mai târziu decât
am plănuit dar măcar am ajuns. Pas cu pas ne-am înghesuit toți cinci într-o
camera, 3 pătuțuri și un pat dublu, valiza și alte bagaje.
Forțate de împrejurări,
bebelușele au împărțit mâncarea cu noi. Aparent, le-a plăcut și s-au descurcat
bine. Însă ce a rămas în urma noastră…a necesitat un pic de răbdare pentru a strânge.
Ne-am întors în cameră pentru
că deja se apropia ora de morrr sforrr. O vreme scurtă s-au distrat dar după ce
si-au dat seama că nu ne teleportăm acasă, în mediul cunoscut, a început chițăială.
Deja erau prea obosite și surescitate, așa că li se părea amuzant să sară din pătuțuri și să alerge prin cameră. Nu era ca și cum spațiul ar fi fost generos. De la râs s-a ajuns la plâns. Plus că se agrava tusea cu care veniseră de la creșă. Se văitau de mucișori, se plângeau că al treilea pat nu stă montat în poziția corectă sau că nu dau atenție exclusivă. Asta este un deziderat pentru că nu cred că este posibil.
Deja erau prea obosite și surescitate, așa că li se părea amuzant să sară din pătuțuri și să alerge prin cameră. Nu era ca și cum spațiul ar fi fost generos. De la râs s-a ajuns la plâns. Plus că se agrava tusea cu care veniseră de la creșă. Se văitau de mucișori, se plângeau că al treilea pat nu stă montat în poziția corectă sau că nu dau atenție exclusivă. Asta este un deziderat pentru că nu cred că este posibil.
Cred că am adormit eu de câteva
ori până a adormit toata lumea micuță. Când, în fine, s-a făcut liniște, am
vrut să dorm pe un colt de pat, peste cearceafuri mototolite, fără să mă schimb.
Am făcut un compromis și am trecut în hainele de dormit.
Motivul pentru care noi am
ajuns la Căciulata a fost participarea lui Andre la o competiție de șah. Eu și 3M
sau Alex, care ne-a însoțit în acest periplu, ne-am ținut deoparte de competiție.
Nu am vrut să influențam soarta dar coeficientul Buchholz nu
a fost foarte amabil cu Andre: deși locurile 3, 4 și 5 au avut același punctaj, 5 puncte din 7 posibile, a ieșit pe locul 5.
S-au cam tensionat bebelușele
în prezența lui Alex, cel puțin la micul dejun. Poate pentru că le-am dat pară
ca și gustare, și-au schimbat părerea. I-au făcut o demonstrație incredibilă
despre ce înseamnă zglobinol.
Asta le-a obosit un pic dar nu suficient cât să nu facă circ la somn. Atât de mult m-au solicitat încât am adormit cu ele.
Asta le-a obosit un pic dar nu suficient cât să nu facă circ la somn. Atât de mult m-au solicitat încât am adormit cu ele.
La prânz ne-am distrat cu ciorbiță
și felul doi, prăjitura am păpat-o cât am putut de ascuns în fața lor. S-a întors
soarta pentru că au vrut să bea apă cu sticla. Amuzant poate să fie pentru
cineva care vrea să se răcorească.
După masă am decis că ieșim să luam o gură de soare. Ne-am obișnuit să nu mai vedem căței liberi pe stradă. Prezența unuia induce stare de panică în grupul 3M, cu toate că zilele astea am învățat cum să salutam cu respect.
Ținem mâinile pe lângă corp,
ridicăm nasul în vânt și cu ochii pe jumătate închiși, având un ton solemn,
zicem: (H)aammm, (H)aammmm.
Întâmplarea a făcut să întâlnim
unul mare și prietenos. Ne-am străduit să le distragem atenția explicând rolul
frunzelor galbene, am exemplificat ce înseamnă „capac” sau „popac” si, rareori,
„copac” dar cățelul ne-a tot urmărit. Poate se simțea singur.
Din parc am revenit la hotel.
Ne-am propus să încercăm o cameră de recreere. O vreme, activitatea principala
a fost să deseneze pe caiete. Când a devenit plictisitor au trecut la mese și scaune.
Următorul nivel a dus la testarea durității tuturor obiectelor din jur, nu că ar fi fost multe, dar au fost suficiente încât să consider că sunt la ora de sport.
Următorul nivel a dus la testarea durității tuturor obiectelor din jur, nu că ar fi fost multe, dar au fost suficiente încât să consider că sunt la ora de sport.
Cred că am stat ceva timp și aici pentru că nu am mai avut timp de aranjat. Ne-am dus la masa festivă fără funda și fără energie.
Mare lucru nu am făcut. Măcar
că am asistat la festivitatea de premiere. Apoi, ne-am retras pentru a aplica
procedura de atragere a somnului.
Nu a durat o veșnicie pana au
adormit 3M. Mai bine mă puneam și pe mine la somn.
A doua zi nu ne-am grăbit să plecam
acasă pentru că am încercat să ne bucuram de soare.
Bebelușele se pregătiseră să arate
ce au învățat despre șah însă nu li s-a dat ocazia.
Pe data viitoare!
Cele mai bune poze ale zilei:
https://photos.app.goo.gl/EdtNKFXfuM5Br6fo7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu