marți, 25 decembrie 2007
vineri, 21 decembrie 2007
luni, 17 decembrie 2007
BOP - organizatia la care as vrea sa am pile
Biroul de Obiecte Pierdute - aceasta este organizatia la care mi-ar placea sa am pile din nou.
Vi s-a intamplat vreodata situatia: este dimineata, ora 09:37 si ma grabesc foarte tare sa ajung la birou. Pe masura ce trec minutele disperarea si exasperarea cresc impreuna. Sunt doar in ciorapi si alerg incoace si incolo cautand pantalonii. Este accesoriul cel mai greu de inlocuit. Si oricat mi-ar placea sa vin la serviciu in pijamale...continui sa caut, eventual sa sun sa intreb daca nu mi-a vazut cineva afuristii de pantaloni.
Dureros este cand ma decid rapid cu ce ma imbrac si nu gasesc nicaieri acel lucru. Si iar investigatii in stanga si in dreapta....fara nici un rezultat.
Tot dimineata imi pierd motanul. Sunt in mare intarziere dar nu ma lasa constiinta vinovata sa il uit iar incuiat in vreun loc stramt si intunecat.
De multe ori mi-am pierdut capul...din fericire este atasat de corp si chiar daca nu il gasesc imediat macar stiu ca este in apropiere.
Acum cativa ani am cunoscut o persoana speciala care stia exact unde imi erau obiectele pierdute. Plata se facea in moneda mea preferata: bomboana.
Ar fi fain sa cunosc din nou o astfel de persoana...poate mi-ar zice si unde se afla obiectele pierdute intentionat de altii. Mai ales ca moneda a evoluat, acum putem plati in bomboane cu alcool.
vineri, 14 decembrie 2007
A inceput de ieri sa cada...cate un fulg distrat pe strada
Am iesit de la serviciu si ploaia mi-a udat blana. Mi-am dorit sa ninga pentru ca ninsoarea este mai putin umeda. Dar sigur nu m-am gandit la consecinte cand mi-am pus dorinta. Poate doar ma aberam si nu tineam musai sa ninga. Am intrat la metrou si cand am iesit la Unirii m-au inconjurat o multime de fulgi, m-au luat in brate, s-au lipit bine de blana, in par, in ochi...nu inteleg de ce tot insistau sa intre pe sub haine. Vroiau sa fie asa aproape de mine?
Mi-am pus gluga in cap si nu prea reuseam sa mai ridic privirea de la pamant.
Si toti oamenii fugeau grabiti in toate partile, se loveau unii de altii si nici vreme sa isi ceara scuze nu mai aveau. La fel si masinile intre ele.
Ce nebunie,irascibilitate, debusolare....mai tarziu toate se ridica deaspura orasului...ca un nor de ceata. Majoritatea oamenilor sting lumina, pun capul pe perna si aluneca in lumea viselor.
Oare din cauza lor la munte este o atmosfera de vis? Asa au spus la stiri...
Daca din dorinta mea ploaia s-a transformat in ninsoare....este clar ca din cauza mai multor oameni care se viseaza la munte tavalindu-se in zapada peisajul s-a schimbat.
joi, 6 decembrie 2007
sâmbătă, 1 decembrie 2007
1 Decembrie - La multi ani Romania!
Fiecare popor are o istorie care este prezentată subiectiv. Doar nu vom învăţa la şcoală că Ştefan cel Mare a fost un mare erou şi un mare vânător de femei. Ni se prezintă doar partea pozitivă pentru a ni se insufla sentimentul de mândrie de a fi romani. Dar ce înveţi la istorie se poate uita datorită nenorocirilor care ţi se întâmplă doar pentru că eşti român.
Te pot face să fugi din ţară, să te zbaţi şi să faci din viaţa ta o poveste de succes. Şi uneori eforturile pe care le faci pentru a ajunge la rezultatul acesta sunt poate mai mari decât cele pe care le-ai face la tine în ţară. Îţi este dor de ţara ta dar îţi repeţi mereu că te vei întoarce când lucrurile se vor îndrepta. Şi dacă nu se vor îndrepta pentru că nu este nimeni care să facă ceva în privinţa asta? Vei muri cu dorul de ţară şi cu scuza că totul merge prost?
Am o convingere fără să fi citit undeva sau fără să îmi fi spus cineva că în aproape fiecare ţară există situaţia asta. Sunt curioasă dacă francezii care sunt învăţaţi să fie naţionalişti ar pleca din ţara lor pentru a trai în altă parte, undeva unde se simt mai bine.
Ziua naţională este o zi de sărbătoare (zi nelucrătoare) stabilită în mod oficial pentru cinstirea unui eveniment important din istoria unui stat. Există o ţară pe lume care să fi avut o istorie liniştită, molcomă? Dacă ţară asta ar exista …ei ce ar avea de sărbătorit? Căderea ursului din lună?
La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a hotărât unirea Transilvaniei cu Regatul României. Sărbătorită, de atunci, ca Ziua Unirii, 1 Decembrie a fost desemnată drept Ziua Naţională a României după revoluţia anticomunistă din 1989. Şi pentru asta nu cred că pe atunci oamenii erau nefericiţi că întârzie la serviciu. Sau poate doar în Bucureşti, oraşul tuturor posibilităţilor, trebuie să fim înainte plini de nervi din cauza traficului lovit sub centură ca apoi să apreciem ziua de 1 Decembrie.
S-o folosi legea contrastului pentru a sărbători cum trebuie ziua naţională? Nu vom şti niciodată..