Am iesit de la serviciu si ploaia mi-a udat blana. Mi-am dorit sa ninga pentru ca ninsoarea este mai putin umeda. Dar sigur nu m-am gandit la consecinte cand mi-am pus dorinta. Poate doar ma aberam si nu tineam musai sa ninga. Am intrat la metrou si cand am iesit la Unirii m-au inconjurat o multime de fulgi, m-au luat in brate, s-au lipit bine de blana, in par, in ochi...nu inteleg de ce tot insistau sa intre pe sub haine. Vroiau sa fie asa aproape de mine?
Mi-am pus gluga in cap si nu prea reuseam sa mai ridic privirea de la pamant.
Si toti oamenii fugeau grabiti in toate partile, se loveau unii de altii si nici vreme sa isi ceara scuze nu mai aveau. La fel si masinile intre ele.
Ce nebunie,irascibilitate, debusolare....mai tarziu toate se ridica deaspura orasului...ca un nor de ceata. Majoritatea oamenilor sting lumina, pun capul pe perna si aluneca in lumea viselor.
Oare din cauza lor la munte este o atmosfera de vis? Asa au spus la stiri...
Daca din dorinta mea ploaia s-a transformat in ninsoare....este clar ca din cauza mai multor oameni care se viseaza la munte tavalindu-se in zapada peisajul s-a schimbat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu