Ce s-a intamplat in anul 2 Precious

Imi este dorrr de Paris...dar mai dorrr imi este de tine.

Nobila biblioteca din Bruxelles

            Intr-o seara oarecare, fara planuri bine determinate, o invitatie la un pahar de vorba pare o alternativa placuta la o multime haotica de idei insolite. In orasul acesta unde par sa se inventeze evenimente pentru a da impresia ca se intampla ceva, am intrat doar in baruri obisnuite si prin asta se intelege locuri in care nivelul de civilizatie este evident sau in locuri celebre precum Delirium.

Pana la urma am zis ca o bere intr-o biblioteca penala nu a ucis pe nimeni. Cred m-am saturat de peste cele 2000 de tipuri posibile de bere care oricum sunt prea multe pentru orice om. Imi aduce aminte de Kindle care poate stoca un catraliard de carti ca si cum un om ar putea pretinde ca i-ar folosi la ceva sa care in buzunarul sau o intreaga biblioteca. Dar oamenii sunt precum pisicile, cer cu mult mai mult decat au nevoie si dupa ce primesc masura intreaga, uita sa spuna multumesc.

Am preferat sa fiu sincera si sa ma rezum la un Havana brun si sec. M-a ajutat pisica neagra care statea la bar oferindu-si serviciile de atentie si afectiune pentru un zambet. Ba chiar i-am dat energia mea negative pe energia ei pozitiva.

Mi-am luat paharul care nu a vrut sa imi spuna cat rom contine si ne-am dus in ultima camera, locul de pelerinaj al tuturor oamenilor care aveau chef.

O doamna care “zapa” un telefon m-a facut sa ma intreb daca eu as fi singura, as iesi dupa serviciu la un suc in timp ce trei oameni mi-ar trimite trei propuneri in acelasi timp. As rezista tentatiei de a ramane singura in loc sa incerc sa ma divizez in 3?

Daca in urma cu 5 minute nu cunoasteam pe nimeni, ei bine…acum stiu o multime de oameni. Cu unii doar am schimbat priviri amabile iar cu altii am impartit acelasi aer.

Inteleg eu ca egalitatea asta intre femei si barbati aduce dezavantaje de ambele parti ale muchiei de cutit dar nu m-am putut abtine sa nu consider ceva bizarrr in a da mana cu o femeie si a saruta obrajii insotitorului acesteia.

Celor 3 le-au luat locul alti 3 care erau conectati la telefoanele lor, izolandu-se de lumea din jur, ba chiar si fizic intre ei. Doi dintre ei, legati printr-o pereche de casti si o bere amestecata cu cola, se amuzau in liniste cu cel de-al treilea care statea la o alta masa, poate si din pricina ca telefonul lui avea nevoie sa fie hranit.

Nu cred ca era un tipar ca oamenii sa intre sisa iasa doar in grupuri de cate 3. Desi cei 3 care sufereau de fobia sociala au fost inlocuiti de alti 3 care purtau acelasi tricou portocaliu de tip INGSoc si lenjerii iesite pe afara din blugi oficiali. Insa erau preau galagiosi pentru o camera plina de liniste…asa ca s-au intors in grupul lor care facea un taraboi teribil in camera principala.

Apoi au inceput sa apara grupuri de doua sau de cate unul. Doua fete, la fel de portocalii ca si ultimul grup de baieti, au intrat in graba injurand in franceza. Si-au dat seama ca nu se pot ascunde la infinit si s-au dus de unde au venit.

Din cand in cand, o doamna intra cu un pahar de bere in mana si cu o plasa de cumparaturi in cealalta, se aseza, lua o inghititura si pleca. In cele din urma s-a oprit din pricina unui tanar si trebuie sa recunosc ca bunicuta roz nu s-a purtat ca un pradator ordinar pentru ca l-a ademenit cu o Coca.

Intr-un moment de neatentie au disparut in lumea larga iar oamenii au continuat sa intre sis a iasa precum valurile marii pana am ajuns sa credem ca vorbim greaca moderna. Insa moderne erau doar discutiile partajate despre belota si orasele din Romania. Serios acum…te-ai astepta ca in Bruxelles, intr-un loc de ultima speta, un batranel glumet si prietenos sa iti explice cate cunostinte are despre fotbalul de tip mioritic?

Oricum a fost mai bine decat sa ne batem in anii petrecuti in puscarie sau sa ne latim pana dupa peretele vecin, intr-un ipotetic bordel patronat de albanezi. Zic ipotetic pentru ca intrii in barul de noapte, comanzi ceva de baut, atragi o madama ce ti se aseza la masa si nu ai nici cea mai vaga idee cum te trezesti inapoi de unde ai plecat, in lenjerie si in ciorapi. Retii doar ca ai plecat cand nota de plata a ajuns la 400 de Eur pentru ca doamna bause un pahar de sampanie. Decat nepisicit si indatorat, mai bine spectator in locul unde toata lumea saluta politicos pe toata lumea, unii oameni isi gasesc sfertul iar altii isi gasesc cavalerul in armura albastra.

Important este sa ne gasim drumul spre casa…orice ar insemna in acel moment de final.

Puzzle de Bruxelles

            Daca la Paris miroase a ciocolata, la Bruxelles mirosul de vanilie te indeamna sa zambesti. Dupa unii, Bruxelles este exact cat trebuie sa fie ca sa traiesti in el, adica nici prea mare si nici prea mic. Dar nu ar dori sa locuiasca la Paris ori Londra. Sunt orase prea mari si prea aglomerate.

            Dupa altii, nu este un oras extraordinar. Ba chiar este murdar dar nu intrece Roma din punctul asta de vedere. Este reclamata ca fiind o capitala aglomerata, murdara, inundata de zgomote neplacute.

            Insa nu i-as putea contrazice avand in vedere ca le-ar placea sa locuiasca intr-un orasel linistit, intr-una din casele pentru piticii din basm, avand geamuri mari care formeaza contraste perfecte cu orhideele albe. Dar nu mi-am dat seama ce ii determina pe oameni sa se mute in Belgia.

            Se pare ca ar fi suficient sa ai un jacuzzi in mijlocul studioului de 40 m² pentru a lasa in urma Cartagena, dar doar pastrand in suflet o noapte memorabila din timpul saptamanii petrecuta intr-un bar impreuna cu prietenii pana la 5, urmata de o dimineata clarrra in care plaja lipsita de oameni statea in compania valurilor transparente.

            Sunetul limpede, repetat in ritmul propice echilibrarii emisferelor, poate sa mai inmoaie atmosfera metalica a marii Nordului.

            Chiar nu inteleg de ce s-ar muta oamenii in Belgia avand in vedere ca sunt avizi dupa soare, in sensul ca de indata ce se arata vreme insorita, toata populatia se repede la marea Nordului blocand toate partile carosabile astfel incat devine stresant sa stai la coada.

            Coada face lumea sa se invarta si daca este organizata in mod eficient, atunci totul s-ar invarti mai repede. Sau daca nu am fi fost atat de mufloni si am fi progresat mai mult, in zilele noastre, am fi folosit calea aerului pentru a ne transporta la fel cum facem cu masina.

            Altii sunt indurerati sa lase Franta in urma pentru ca, la fel ca si mine, vor aventura din punct de vedere profesional. Poate nu este musai ceea ce si-au dorit dar ii inteleg. Trebuie sa gaseasca o metoda prin care sa sa vada ca paharul este mereu plin pe jumatate cu apa si pe jumatate cu aer...in concluzie, este plin.

            Dar sa pleci din Franta crezand ca periferia Bruxellesului este sigura pentru ca are pretul corect….suna a naivitate. Insa si asta se trateaza cu un caine de talie mare.

            Nu sunt sigura ca am inteles motivatia unuia de a veni din Rusia. S-o fi saturat de vodka si a vrut sa incerce si alte frunze doar ca Amsterdam este un oras costisitor.

            La fel cum nu am inteles legatura intre flamanda si rusa. Adica, ma astept ca un rus sa invete flamanada pentru a avea mai multe sanse pe plan professional dar singura explicatie pentru ca un flamand sa invete rusa …ar fi iubirea.

            Motivatia ne face sa iesm din tipare. Eu nu as putea sa imi las iubirea si sa plec la Cucuietii din Dealul Elvetian. Ce-i drept este ca experienta te schimba si inveti sa vezi viata cu alti ochi. Observi in fine ca stresul nu doar ca este inutil, dar scurteaza timpul pe Terra care ar putea fi folosit intr-un mod mult mai placut, cum ar fi sa vizitezi toata planeta. Adopti principii foarte sanatoase, de exemplu, noaptea este inventata pentru odihna si pentru alte chestii placute.

            Oare sa locuiesti intr-o casa cu pereti transparenti prin care sa vezi padurea, rasaritul si apusul din pat te pot determina sa devii atat de flexibil incat daca trebuie iti iei fulgul, il pui in masina si pleci cu el oriunde ar fi nevoie pentru a indeplini urmatoarea misiune profesionala?

            Oare democratia elvetiana, perfecta in aparenta, face sa creasca aripi pe spatele unui spirit mioritic?

            Revenind la principii sanatoase, alergatul este un altul ridicat in slavi de catre oameni. Cainii au o parere usorrr diferita in privinta asta. In prima faza sunt entuziasmati, topaie de pe un picior pe altul de nerabdare inaintea fiecarei alergari.

            Indura ploaia, caldura sufocanta, zapada, se bucura de vremea placuta insa de la un moment dat incolo incep sa pufaie plictisiti cand se gandesc ca iar trebuie sa alerge. Apoi descopera ca de la start trebuie sa alerge atat cat sa isi dezmorteasca oasele si cu pasi siguri sa se intoarca la punctul de plecare.

            In cele din urma se ofera sa iti cronometreze cursa stand intr-un sezlong, citind ziarul si band un ceai. Din solidaritate cu tine, nimeni nu bea bere.

                                                            *

Lumea intreaga este un spectacol complex. Deschide larg fereastra, saluta-i pe ceilalti spectatori, priveste si amuza-te.

Un fluture si eu

Ce ai face daca ai fi un fluture?

Ai avea de trait doar 3 zile.

Oare ce ti-ar scrie natura in codul genetic pentru a putea profita la maxim de existenta ta?

Respira, inspira, iubeste, imprima-te si in cele din urma, dezintegreaza-te.

Ai fi de asa natura construit incat sa rezisti unui ritm trepidant care ar zdruncina orice om normal care pretinde deja ca nu are timp de nimic.

Intr-un pahar de Daiquiri

Din bar in bar, din om in om, din nimic in nimic pana ajungi sa iti dai seama ca nu ai scapare din peste. Daca ai vedea din exterior ca pestele este de un albastru inchis, intens si sfios…oare ai mai vrea sa il strapungi doar ca sa iesi?

Nici macar nu stii unde ajungi, daca dai peste lumina sau incepi sa vezi cum nimicurile tale de prejudecati iti distrug viata.

Mai degraba alege sa traiesti, sa simti ca fiecare clipa nu se scurge in van, in sensul ca te bucuri de ea.

Alt cliseu pansat. Este imposibil ca cineva sa traiasca fiecare secunda din viata lui ca si cum ar fi ultima desi praful se scurge ireversibil prin clepsidra.

Un om trebuie sa doarma pentru ca altfel  dupa o vreme ajunge la final de sfoara.

Somnul este placut dar la fel de bine exista un curent de opinie care spune ca in loc sa dormi, ai putea sa faci un catraliard de lucruri.

Insa energia si o parte din normalitate isi au originea in somn.

Ca sa nu mai pomenim faptul ca oamenii nu fac asa de multe lucruri pe cat pretind ca ar face daca ar avea mai mult timp. Dar in zilele noastre nu mai ai timp de nimic de parca timpul ar fi intrat la apa.

Sarmanul Freud ne-a facut capul calendar cu frustrarile care devin monstrii daca nu sunt tratate cand inca sunt bebeluse. Insa noi continuam sa il ignoram in valuri, ridicam din umeri pentru ca este mai usorrr sa pretinzi ca nu poti sa schimbi nimic.

Este mult mai usorrr sa incerci sa machiezi frustrarile cu alte senzatii mai puternice, mai putin controlabile, ba chiar pretinzi ca este mai bine sa te lasi dus de val, sa nu ai control asupra reactiilor tale, pana cand ajungi intr-un punct de unde nu te mai poti intoarce.

Charlie si Helen nu iarta pe nimeni, dar nici altii precum Jack sau Johnnie daca stai prea mult in compania lor. Te iau de mana, te leaga la ochi si merg cu tine pana in iad si inapoi.

Lista ar putea continua pana maine dimineata cand m-as intreba din nou unde sunt.

Concluzia mea confuza de azi noapte a fost ca trebuie sa te gandesti ca deciziile tale importante influenteaza istoria. Si asa ajung iar la intrebarea mea din ultimile luni in care m-am imbufnat ca am uitat istoria pe care am invatat-o la scoala: cum se va preda istoria in scoli in anul 3469 cand oamenii ar trebui sa retina ce s-a intamplat in atata amar de vreme?

Cate fapte  notabile se vor fi intamplat, cati oameni importanti se vor fi nascut, vor fi lasat urme celebre si apoi vor fi murit?

Se pare ca oamenii au doua optiuni: fie inceteaza cu maimutareala si isi vor folosi marea majoritate a neuronilor astfel incat sa ajunga la niste performante care in ziua de azi ar parea imposibile, fie ajung sa fie  ingropati in bezna intelectuala.

Sincer, ma asteptam la mai multe din partea omenirii dar se pare ca asteptarile au fost preformatate la un nivel prea inalt, prea dificil de atins fara tocuri imposibil de purtat.

Nu zburam de acasa pana la serviciu, nu apare ciocolata in casa atunci cand apasam un buton, nu avem solutii magice pentru imbracat sau machiat, nu se transforma sufrageria in cinema 8D prin simpla utilizare a unei telecomenzi. In fine, din nou, sunt un catraliard de lucruri pe care le-am putea face altfel.

Dar ca orice de pe Terra, nimic nu este absolut in timp si spatiu.

In consecinta, efectul unei ciocniri cu Delirium Garden Floris trece si el dupa o plimbare pe cladiri si oameni.

Te sarut din fundul unui pahar relativ roz.

Prima zi la Bruxelles - 26 August 2012

Printre nori am zburat cu ochii in soare avand inima precum norii pe care i-am intalnit. Mi-ar fi placut sa fi avut bilet la clasa “aer” dar din motive necunoscute, umbla vorba ca pe Pamant nu le poti avea pe toate.

            M-am reintors pentru a patra oara in Bruxelles si mi-am adus aminte cat de mult imi plac casutele lor, evadate din povesti, cu ferestre largi, intunecate, decorate cu orhidee.

            S-ar fi zis ca as fi picat din nori pentru ca in prima faza am avut o teama inexplicabila ca nu voi stii cum arata valiza mea apoi, pentru 15 minute am avut un scenariu in care imi plateam hotelul cu toti banii pe care ii detineam si incercam sa supravietuiesc cu 50 Eur in urmatoarele 5 zile.

            Am avut sansa ca legea lui Murphy sa se aplice si astfel scenariul a ramas o idée pentru un film de mana a 15-a.

            As fi iesit sa vad ca locuiesc la 5 minute distanta de inchisoare si la 10 de parcul meu preferat dar a trebuit sa fiu un om responsabil practicand o meserie din care in alte vremuri frantuzesti mi-as fi castigat existenta. Am cerut un afurisit fier de calcat si am primit unul care nu se putea tine si doua fete de perna in loc de o masa de calcat.

Poate sub semnului Maului prea indepartat, acesta fiind acasa, am acceptat si asta.

            Noapte buna…orice ai auzi cand inchizi ochii.

Sirena din Marea Mediterana

Am ajuns la un sfert de ceas distanta de miezul noptii. Inca erau oameni pe o terasa si au inceput, pe rand, sa zambeasca. Poate nu i-as fi observat dar privirile lor ma urmareau lent iar zambetele lor rigide erau ca ale papusilor pictate. Lipsea doar papusarul care le intorsese cheile.

Imi auzeam propria respiratie, sacadata iar dorinta ma rascolea fara control sau poate groaza. Nu as vrea sa recunosc dar erau amandoua trairi contrare, disputandu-ma de pe pozitii echilibrate.

Trebuia sa gasesc ceva care sa imi starneasca un vartej nemilos, sa mature tot in calea lui. Mi-am ales doua dintre iubitele lui Bachus, voluptoase si pline de jazz. Mi-au zambit misterios, mi-au atins mainile si m-au atras spre mare ca si cum ar fi stiut ca sunt un desert avid dupa carnalitate.

Pe plaja pustie, ele dansau fara noima, insufletite de vraja emanata de steaua nordului. Mie mi-a ramas doar luna in intregimea ei, revendicata prin legatura translucida si indestructibila cu tine.

In prezenta iubitei mele capricioase hainele se pierd, aluneca pe nisip intr-un ritm fin de matase. Cuprins de briza ei, nu mai simt dorul de tine care ma sfasaie in bucati delicate, aproape transparente, sangerii. Insa nu vreau sa pierd aceasta senzatie otravita, prefer sa ma arunc in valurile ei pentru ca sarea sa imi dea frisoane.

In zadar incearca iubitele mele fantomatice sa ma tina, le aluneca degetele pe corpul meu uns de eforturile semizeice de a ramane in sfera terestra. Abia ma tin sa nu alerg pe treptele selenare. Un ultim efort, disperat, imi impinge pasii in sens invers pana ce ma prabusesc pe spate. Adorrr sa ma las invadat de firele de nisip pe care le-am numarat impreuna dupa ce am botezat stelele sau era invers?

Nimic nu are sens pentru ca totul se invarte mai repede decat in mod normal. As deschide ochii, poate reusesc sa opresc lumea cu o privire in luna dar narile imi sunt invadate de mirosul familiar al pasiunii.

Un corp rece si umed se lipeste de mine, isi striveste buzele de ale mele, ma zgarie usorr pe piept. Limba ei, catifelata, moale, imi deseneaza dorinte la intamplare, ma devoreaza.

Imi sopteste in ureche cum ca s-ar numi Miele, ma infioara. Respiratia ei fierbinte se impleticeste de a mea, mainile incep sa imi umble frenetic pe formele ei atat de rotunde. Nu mi-am dar seama cand a trecut prin mine si am atins marginea abisului, culmea extazului.

M-am ratacit in privirea ei de o adancime la fel de necunoscuta ca a universului. Am uitat sa te caut in ea in timp ce o posedam salbatic. Sau poate ea pe mine. Nu am reusit sa mai deslusesc.

Totul s-a amestecat, sanii ei rotunzi lipiti de ai mei, miscarile ritmate ale corpurilor, ale valurilor, caldura apei, raceala corpului ei de sirena, fierbinteala corpului meu si gheata din atmosfera, culorile au devenit difuze, formele abstracte, goale, lipsite de suflet.

Apoi am incremenit inlantuiti dar nimic din ceea ce iti doreste prea mult nu dureaza. S-a evaporat precum o picatura de apa din desertul cel mai arid de pe Terra.

Am rams atat de singur incat am avut impresia ca doar ce m-am trezit dintr-un cosmar.

M-am ridicat si m-am dus in zig-zag de unde am venit. Oamenii, papusile, aveau ochii mari, mirati, atitintiti catre mine. Poate si pentru ca mi se aliniasera semnele din palma. Cred ca acela a fost momentul in care am facut un pas in afara sferei si am inceput sa rad ca un dement pana fisura din realitate s-a astupat de la sine.