Printre nori am zburat cu ochii in soare avand inima precum
norii pe care i-am intalnit. Mi-ar fi placut sa fi avut bilet la clasa “aer”
dar din motive necunoscute, umbla vorba ca pe Pamant nu le poti avea pe toate.
M-am
reintors pentru a patra oara in Bruxelles si mi-am adus aminte cat de mult imi
plac casutele lor, evadate din povesti, cu ferestre largi, intunecate, decorate
cu orhidee.
S-ar fi zis
ca as fi picat din nori pentru ca in prima faza am avut o teama inexplicabila
ca nu voi stii cum arata valiza mea apoi, pentru 15 minute am avut un scenariu
in care imi plateam hotelul cu toti banii pe care ii detineam si incercam sa
supravietuiesc cu 50 Eur in urmatoarele 5 zile.
Am avut
sansa ca legea lui Murphy sa se aplice si astfel scenariul a ramas o idée pentru
un film de mana a 15-a.
As fi iesit
sa vad ca locuiesc la 5 minute distanta de inchisoare si la 10 de parcul meu
preferat dar a trebuit sa fiu un om responsabil practicand o meserie din care
in alte vremuri frantuzesti mi-as fi castigat existenta. Am cerut un afurisit
fier de calcat si am primit unul care nu se putea tine si doua fete de perna in
loc de o masa de calcat.
Poate sub semnului Maului prea indepartat, acesta fiind
acasa, am acceptat si asta.
Noapte
buna…orice ai auzi cand inchizi ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu