Dacă nu am pune vasele la spălat
noaptea ori nu ne-am uita la filme sau nu am asculta documentare pentru a
adormi, i-am auzi pe cei care trăiesc în tenebrele țevilor blocului.
Ziua dorm, este mult mai
comod așa …zic ei. În realitate,
este convenabil pentru ca ei să supraviețuiască. Chiar dacă ziua oamenii muncesc
iar alții chițăie cât îi ține gura, se poate întâmpla să fie și liniște.
Cum ar fi să auzim zgomotul făcut
de catraliarde de chelicere înfometate? Cadența ar înnebuni pe oricine ar
auzi-o din greșeală chiar și pentru câteva secunde.
Mi-am imaginat că, excepțional,
aș fi plecat de acasă și când aș fi revenit de la birou, aș fi găsit pisica
ascunsă în dulap, cu
ochii cât niște cepe
mici și blana zbârlită. Eu nu aș înțelege nimic, pisica ar fi îmbufnată pentru
că eu nu înțeleg. Am ajunge iar la psiholog.
Revenind cu picioarele pe
gresia mereu rece, lucrez din bucătărie și nu am pisică. Bebelușele sunt la grădiniță
iar Black Friday își ține părerile
pentru el.
Dar gătim aproape zi de zi
pentru a păstra un echilibru aproape plictisitor între legume, cărniță și fructe.
Creaturile necunoscute din întunericul
țevilor blocului se bucură de mirosuri, se abțin eroic să nu se manifeste sonor.
Se bucură apăsând pe butonul “Mute”. Așteaptă ca noi să terminam, să punem
farfuriile la înmuiat și resturile să se duca spre ei.
Nu vreau să îmi las gândul să
alunece spre viața lor fără sunet. Noi nu trebuie să auzim nimic, pericolul ar
fi prea mare.
Le-au trebuit prea mulți ani
ca să înțeleagă că trebuie să se abțină să iasă la lumină. Nici unul nu a fost
suficient de rapid ca să scape de furia papucilor oamenilor. Au învățat să rămână
in întuneric. Toți pretindem că nu ne cunoaștem, noi, oamenii, nu știm de ei,
ei nu sunt curioși să ne cunoască.
Se mulțumesc cu ce le dam, puțin
câte puțin, și nu ne zic mulțumesc.
Nu speră nimic dar dacă ar învăța
zilele săptămânii, ar știi că sfârșitul de săptămână poate însemna petrecere
care în lumea lor nu este
ilegala. Noi, oamenii, ne punem mănușile de menaj și curățăm chiuvetele cu tot
soiul de substanțe toxice, amețitoare. Ei se lasă purtați către alte realități.
Deja când turnam substanțe pentru curățarea țevilor, viața lor pulsează de
adrenalina. Nu se știe niciodată unde ajung și pe cine cunosc.
Cine ii poate condamna? Au
parte de niciodată suficientă mâncare, foame, petreceri și altele necunoscute.
Iar noi …noi, oamenii, cu greu ne oprim să ascultam liniștea …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu