Se făcea cã era 1 Noiembrie când am auzit prima
propoziție, « Nu, Mami », autoarea fiind Madi. Vreo câteva zile am
trecut de la agonie la extaz. Primele dăți a fost amuzant, apoi a devenit
supărător sã fiu refuzatã de un catraliard de ori pe zi.
A doua zi era una importantã pentru 3M. Urma sã
vadă prima lor piesa de teatru. Le-am dus la creșă pentru jumătate de zi pe
Madi și Maria. Ele erau prea răcite pentru a nu sta acasă.
Încântarea lor nu a fost chiar pânã peste urechiușe
dar măcar a fost o experiență.
După masa de prânz, mă grăbesc sã duc blonduțele
înapoi de unde au venit. Chem un uber și le pregătim pentru plecare. În același
timp, o doamnã își lua micul cavaler sã îl ducã și ea acasă.
Noi ieșim mai repede din creșă pentru cã părea că
mașina noastră a ajuns. Vãd un domn care coboară de la volan, deschide ușa mașinii,
pun o bebelușă în scaunul special şi pe cealaltă o țin în brațe.
Mă întreabă unde mergem și îi răspund cã în
Rahova. Îmi zice, vine și soția mea imediat.
Urcã doamna cu băiatul lângă care am stat cu
câteva minute în urmã.
Eram cam înghesuiți dar mă gândeam cã nu este așa
grav. Noi mergem în Rahova, ei locuiesc în zona și dacã tot avem același drum,
copiii trebuie sã ajungă la nani…
În câteva minute, dintr-un buzunar la hainei se
aude telefonul. Într-un final răspund.
- -Buna ziua
- -Buna ziua, îi zic eu
- -De la uber sunt, am ajuns
- - Uber ? Sunt deja în uber și am
plecat
- -Cum ați plecat ? Cu ce ? Eu
abia am ajuns
Domnul de la volan
zice, eu nu sunt de la uber dar nu-i nimic, vã ducem noi.
Am simțit senzația
aia cã o mulțime de ace mă înțeapă și coboară cu greutate spre picioare. Era
clarrr cã am făcut o greșeală gravã.
-
Mă scuzați, am comis o eroare și am
urcat în altã mașină. Îmi pare rău..
- - Cum, doamnã ? Dumneavoastră nu vã
uitați la număr când vã urcați în mașină ?
Ce sã ii mai explic
cã bebelusele erau agitate, poate somnoroase și ne
grăbeam sã ajungem acasă, eu sã plec la doctor după ce adorm ele….
- -Îmi pare rău, de data asta nu m-am
uitat. Ce pot sã fac pentru a repara greșeala ?
- -Nu aveți ce face. Cursa va fi anulatã
Am închis și m-am întors către cei din mașină.
Scuzele nu mi se păreau suficiente, îmi venea sã intru în pământ de rușine.
Soarta a făcut sã avem copiii la aceeași creșă și
sã locuim în aceeași zonã din cartier.
S-au amuzat teribil din pricina situației deși am
mers înghesuiți ca într-o cutie cu sardine.
Noi sã fim sănătoși iar unii dintre noi sã își ia
doza zilnicã de magneziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu