Aveam de ales în a pleca împreună cu pisicile mele sau deloc. Din fericire am putut să aleg să plec cu ei, fără să cărăm pătuțuri și toate scaunele de masă. Deja părea mai ușor. Misiunea noastră era să nu răcească nimeni și să ne distrăm.
După amiază, vineri, mi-a luat jumătate de oră să mă teleportez de la birou până la creșă. A fost un început bun, poate data viitoare va dura mai puțin. Am plecat la drum știind ca vom face în jur de 3 ore până la Sinaia. Au fost momente în care părea ca timpul se oprește și ne prinde într-o buclă infinită.
Am ajuns la timp, exact cât să ne acomodăm și să începem procedura de transfer în pijamale, lapte și Doamne ajută să adoarmă repede pentru că erau obosite.
Era evident că nu ne va salva nici o rugăciune. Pentru prima oara au avut pătuțurile lipite unul de altul și jucării deasupra lor. Transferul dintr-un pat în altul a fost sportul cel mai exersat, iar dărâmatul jucăriilor suspendate a fost motiv de râs până am rămas fără ele. Mi s-au lungit urechile până au reușit să adoarmă. Din nefericire, le-am luat de la creșă tușind, asta cred ca a fost încă un motiv pentru a nu dormi.
Într-un final afurisit au adormit, iar noi ne-am alăturat colegilor care nu aveau chef de dans, poate doar de discuții și un strop de alcool. Chiar și așa, trebuie să fi fost amuzant pentru că am stat până pe la 3 dimineață.
A doua zi, pe la 8 și ceva toata lumea voia papa. Până și pisica pensiunii aștepta același lucru.
După micul dejun, am făcut sport extrem alergând după bebelușe să nu fure sau să spargă ceva. Ele se amuzau copios. Și eu as fi făcut la fel dar cred că am dormit prea puțin.
Când am obosit, le-am dus în cameră ca să se joace într-un spațiu în care nu trebuia să fug încoace și încolo. Nu îmi făcusem nici un plan și tocmai asta a fost drăguț : durerea de cap a lui Andre și plecatul în lume cu colegi simpatici s-au potrivit perfect.
Am ajuns la cota 2000 cu telecabina, cel puțin așa scria pe bilet. Eu aș fi jurat ca am ajuns într-un loc magic cum rar au pământenii ocazia să admire. Mă gândeam că pentru fiecare peisaj mirific există un om care sigurrr s-a plictisit de el și caută un altul.
Chiar și aici, deasupra lumii, cafeaua mă urmărește și îmi trimite mesaje sub toate formele. Cred ca ar trebui să fiu mai atentă la sincronicitățile care mă urmăresc.
Tot ce se duce se și întoarce. În cele din urma, așa am făcut și eu. Poate am stat locului câteva minute. Apoi, a început chițăiala unde păpam, pe cine, cat mai repede ca să avem timp de ieșit afară, la soare.
Soare nu am mai găsit pe afară, în schimb am găsit un catraliard de trepte de coborât până să ajungem în parc și un frig teribil. Am stat doar cât să înghețăm puțin și apoi ne-am testat abilitățile de a urca aceleași trepte. Andre și Mali au făcut galerie pentru că altfel nu știu ce ar mai fi putut să o convingă pe Madi să continue. Nu cred ca exista un ursuleț mai mare decât Madi.
Asta îmi aduce aminte de un filmuleț în care erau doi căței pe doua benzi de alergat, unul alerga conștiincios având un ritm constant, altul stătea pe margine și din când în când mai punea câte un picior pe bandă, atât cât să 8pretindă că face un pic de mișcare.
De îndată ce am ajuns în interior, am scos aproape toate straturile de haine și au început sa alerge în toate părțile. 3M au cunoscut-o pe Irina care era de vârstă apropiată cu ele.
Nu știu cât au plăcut-o pe ea dar, cu siguranță, au fost încântate de jucăriile ei. Încă nu îmi dau seama cum procedează pisipuii când vine vorba de relații cu alții de înălțimea lor. Pentru moment, mă mulțumesc cu faptul că se joaca împreună.
Clarrr ca fac și pozne împreună, doar moneda are întotdeauna doua fețe.
Mai târziu a fost drăguț ca le-am arătat ce înseamnă un foc de tabără și le-am dat să guste ceva mâncare tradițională. Atât doar ca nu le-am dat țuică fiartă, nici noi mari nu am băut. Apoi, cu chiu și vai ne-am dus în camera unde a început și mai mare chițăială.
Au adormit greu și s-au trezit de un catraliard de ori din pricina tusei. Am făcut multe curse pe scări în sus și în jos. Cred că dacă aș fi luat liftul ar fi luat mult mai mult să ajung la etajul doi și să le liniștesc.
Șah nu am avut plăcere să joc, nici să dansez nu voiam dar, în cele din urma, m-am dezbrăcat un pic. Am tot dansat pana spre 3 neața...iar.
Sfântul Cuțu împreună cu noi s-a trezit dimineață să ia micul dejun. Am fi vrut să mai stăm dar am fost obligați de împrejurări să ne ducem de unde am venit.
Poate au mai scăpat amănunte, se întâmplă când consumi aproape toata energia din lume.
Cele mai bune poze ale zilei:
Un comentariu:
Tare!
Trimiteți un comentariu