Într-o dimineață de sâmbătă pentru care mi-am făcut
planuri, s-a demonstrat pentru a țâșpea oara ca nu știi niciodată unde ajungi.
In ziua Domnului, 20 august 2018, m-am întors de unde am plecat,
adică la birou. Am urcat in autobuzul 139, mi-am pus căștile, am pornit
radioul. Deja a doua propoziție a lui Dobro era despre un concurs. Întrebarea
era care a fost ultimul gest ecologic făcut. Am sunat in ideea ca oricum nu
răspunde nimeni pentru ca am ezitat puțin. Ei bine, am participat la concurs si
am câștigat plata pentru participarea la o cursa pentru salvarea broaștelor
țestoase din Văcărești.
Am profitat de acest prilej si m-am motivat sa alerg mai
mult, sa urc 6 etaje, sa mai fac abdomene. Pe scurt, sa mă antrenez pentru cei
10.5 km de parcurs.
Sâmbătă, 29 Septembrie, era ziua Z însă am cedat
alergarea pentru a merge seara la un concert.
Ne-am trezit toți pe la 7 neața, unii au urlat, alții au
asistat si Andre s-a pregătit sa salveze broaștele țestoase.
Am așteptat ca sa se facă un pic de liniște si le-am
pregătit micul dejun clasic, fructe si cereale blenduite. După ce au terminat
de păpat, deja aveam parul albastru si creț.
Am curățat urmele si am încercat
sa le conving ca joaca de dimineață poate sa fie si amuzantă. Madalena a
continuat sa susțină ca nu este de acord. De fapt, nimeni nu voia sa fie
simpatica iar pe mine mă răzbise foamea.
Mi-am pregătit micul dejun, nimic artistic, dar gustos si
m-am așezat la masa. Obișnuința era sa am o bebelușă in spate si doua pe
cealaltă latura a mesei, sa mai arunce cate o jucărie in farfuria mea, sa mai
bage un degețel pentru a gusta.
De data aceasta au pretins ca vor sa guste si le-am
permis, cu ceva tensiune pentru ca era si cuțitul pe masa. Am popularizat
somonul, s-au hrănit intre ele, mi-au dat si mie.
Nimic nu a fost imortalizat pe motiv ca am stat un pic
tensionata.
Daca ceva nu le place, arunca pe masa sau îmi dau mie. Madalena s-a
aplecat pe farfurie si pentru câteva clipe avea o imagine neclara a micului
dejun imprimata pe bluza. Mali si Maria încercau sa îmi ia biscuitul wasa din
mana doar pentru ca al meu nu era rupt in bucăți mici.
Cred ca puteam fi mai relaxata dar se acumulase deja
niște tensiune formate din tăvăleli si miorlăieli prea matinale.
Atunci când am terminat, pentru câteva secunde mi-am
dorit sa fi învățat sa fac o magie prin care sa fac sa dispară toate
firmiturile si petele mai mult sau mai puțin lichide.
Data viitoare ne propunem sa fim mai chill, tranquil. Suntem doar niște pământeni simpatici care vor se bucure de companie si de papa bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu