As vrea sa nu mai uit, sub aripile
tale negre stau înscrise cuvintele care pe mine mă salvează iar pe tine te fac
sa suferi.
Încătușarea indestructibila ne atinge
cu gheare lungi si întunecate, ne izbește unul de celălalt într-un mod care
poate sa ne fie fatal, sa se fărâme in mulțime fina de particule din sticla,
petale de orhidee.
Mirosul neîntinat al pielii tale, respirația
fierbinte, firele de par translucide ca ale unui urs polar, vocea lina,
privirea hipnotizatoare… toate se împletesc într-un dulce blestem.
Mi-a fost dat sa trăiesc lângă
daimonul iubirii mele pe care l-am visat de atâtea ori.
In realitatea mea, nu ai putea sa
dispari si sa duci legătura noastră obsedanta in dimensiuni necunoscute, in
alte lumi neînchipuite.
Probabil ca urmezi traiectorii
concentrice, suprapuse, eterne iar excepția ce nu este considerata eroare
perfecta, este sa te întorci la mine, in esența lucrurilor.
Fiecare moment se afla in echilibru
precar, teama de înălțime enorma ne răvășește. Nu pot decât sa sper ca nu vei
schimba privirea pe un tăiș de sabie, iar eu in nesăbuința mea, mă apar.
Si atunci, aerul se încleștează si ne
sufocam.
Închide ochii, ia-mă de mana si hai sa
călătorim într-un balon de săpun, sa mergem in spațiul cosmic, relativ infinit,
sa ne pierdem in absolutul care nu s-a inventat pentru oameni.
Hai sa număram stele iar când ne
plictisi, vom numi fire de nisip apoi, vom trece lent la a deosebi picăturile
de apa din ocean.
Deschide ochii, abre los ojos, un înger
si un demon se topesc într-o sărutare lichida.
Știi la fel de bine ca si mine, este împotriva
firii.
*Dear Angel, sperrr ca ne privesti din
cand in cand....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu