Poveste strumfeasca din timpuri de ploaie

Pe vreme de ploaie nu îţi vine să scoţi animăluţul de companie afara din casa, fie el pisica, peste sau câine. Drept urmare nici pe tine pentru ca nu îţi plac pastilele luate la ore fixe, ceaiul de lămâie si starea de leguma.

Dar daca zmeul cel rău vine si te bate umăr sau pur si simplu îţi da un brânci. Mai degrabă adopta ultima atitudine pentru ca este mai masculina. Te provoacă astfel încât să nu poţi refuza.

Deşi te uiţi pe geam si ploaia te împiedică să vezi clarrr ce se mai întâmplă pe afară, te gândeşti la ele. Of, săracele florile tale! Stau singurele, vulnerabile in fata afurisitului căpcăun. Sau zmeu? Pentru mine este tot aia dar pentru el…poate este ofensator.

Pentru ele as putea să îndur armura lui formata din celule vii, metalice si ronţăitoare de creier. Si atunci, fie ca vreau sau ba, îmi iau umbrela vesela si plec către Adunarea Consiliului Serios. Trebuie să punem la cale o strategie de câştigare a acestei nesfârşite bătălii.

- Eu, strumfiţa Panseluţă Neanderthaliană, as propune să îl provocam la o discuţie astfel încât să ii studiem limbajul corpului. Aflam mai uşor care ii sunt verigile slabe.

- Eu, ştrumful Matematician, cred ca ar trebui să facem nişte calcule matematice, să aplicam nişte concepte variabile. Dar pentru asta ar trebui să identificam nişte constante care pentru moment sunt necunoscute. Deci să nu muncim inutil.

- Dar chiar si aşa, cu necunoscute sau fără, noi trebuie să răspundem provocării, altfel ne poate distruge munca de o viată. Vrei să îţi vezi Laboratorul distrus?

- Dar eu tot cred ca ar trebui să mai aşteptăm pana avem o situaţie concreta.

- Eu, strumfiţa Zâna Dulce, cred ca ar fi mai bine să lucram ca o echipa si să venim fiecare cu ce idei considera. Împreuna îl vom învinge,

- Eu, ştrumful Timpul Liber, propun să îl provocam la un concurs de cunoştinţe generale. Este mai paşnic si mai eficient.

- Dar de ce nu jucam Adevăr sau minciuna? zise ştrumful Gânditor.

…..

După lungi dezbateri care nu au dus nicăieri mi-am luat umbrela si am plecat. Era să spun cu coada intre picioare dar din fericire nu am coada. Mă deprima concluziile triste: ce am avut si ce am pierdut. Eu îmi voi pierde gradina, Aristo isi va pierde Laboratorul, Zuri isi va pierde ciocolateria, etc., etc., etc. Sau poate zmeul, plictisit, se va duce de unde a venit si va pleca mai departe in căutare de provocări adevărate, nu de o ceata de ştrumfi gălăgioşi dar inofensivi, paşnici si simpatici.

Aşteptam să ne acopere zăpada, poate aşa scăpam cu daune minime chiar daca după aceea vom munci puţin mai mult. Dar este spre binele comunităţii.

Cântam un cântecel vesel si viata pare mai roz, in puternic contrast cu cerul albastru corporatist.