sâmbătă, 26 aprilie 2008

Din practica celor sfinte

Am citit de atatea ori "Amintiri din copilarie" ca in momentul in care am decis ca mergem la Agapia mi-am amintit brusc de dulceata de trandafiri pe care o lauda Creanga.
Intr-adevar nu am vazut multe manastiri si aveam impresia ca toate sunt construite dupa acelasi tipar: curte linistita, plina de flori si de verdeata, maicute cu figuri serioase, sfintii de pe pereti au figuri si mai serioase si niste trasaturi obtuze si aspre. Dar am descoperit ca Agapia este un loc care indeamna la meditatie, la deschiderea sufletului catre cele sfinte, iar sfintii au figuri atat de binevoitoare incat dispare elanul de a ii poza. Responsabil pentru buna dispozitie a sfintilor de pe pereti este N. Grigorescu.


Am mers prin padure, am colectionat senzatii care nu se pot incuia in format electronic si am ajuns la Varatec. Si aici o atmosfera linistita, placuta dar in interior m-a dezgustat multimea de obiecte ce se vindeau cu mare succes: Brelocuri cu mutrele sfintilor, carti, casete, lanturi, chitibusuri fara nume, cruci de toate marimile si din materiale variate. Erau chiar si cruci care se asortau cu "mallisitii". Ce-i drept am gasit oua incondeiate care pareau mai de bun simt decat orice se vindea la chioscul din intrarea in biserica.
Exista o scuza foarte bine machiata ca trebuie si ei sa se intretina cumva dar sunt convinsa ca nu trebuie sa isi vanda sufletul si nici sa se faca slujbe de sfintire a masinilor pentru a se intretine.

View Album
Get your own

Si am mai fi mers si la Cetatea Neamtului dar era inchisa si seara se lăsa printre nori.

Niciun comentariu: