Ce s-a întâmplat înainte şi după Paşte

În urmă cu multe zile, eu și Maria ne băteam cu un virus. Teoretic, eu am avut doar gastrită. Realitatea este că am suferit cam la fel de mult.

Poate nu sunt atât de multe zile, era o zi de luni când fiecare a ajuns la alt spital. Unii au fost mai chinuiți decât alții. Nu se mai știe cine și cât. Cert este că acea luni a fost dificilă pentru toți.

Deja, peste două zile, am considerat că ne simțim mai bine și dimineață a plecat fiecare la biroul lui. În timpul zilei am primit o cerere să ducem câte un ou fiert la creșă.

Am intuit pentru ce este necesar și au început întrebările interioare. Câte minute fierbi un ou astfel încât să fie sigur tare ? Oare trebuie să ducem ou de rezervă ?

Noi doi, mari, avem în comun emoția teribilă pe care o simțim în preajma ouălor iar acestea, dacă nu se sparg, măcar se crapă unul.

Poate de aici ideea cu oul de rezervă.

Am pus trei ouă la fiert dar am uitat să mă mai uit la ele. După o vreme, mi-am dat seama că fierbe apa și am vrut să le las cinci minute, dar au mai trecut șapte. Cu cât se fierb mai mult, cu atât mai bine, teoretic.

Practic, aveam trei ouă fierte și crăpate.

Am vrut să încerc din nou dar am constatat că aveam doar două ouă în frigider. Matematic vorbind, aveam o eroare.

Sărmanul Andre, la 23h30 se plimba prin cartier în căutarea soluției. S-a ocupat și de fiertul lor.

Dimineață au fost puse în ghiozdanul bebeluşelor și cu toată anarhia noastră matinala, am avut mare grija să le ducem întregi la creșă, astfel încât bebelușele au făcut primele oua roșii.

După amiaza, când ne-am întâlnit, mi-au făcut capul calendar cu iepurașul care le-a dat un cadou prețios.

S-au distrat făcând puzzle care acum s-a integrat în mulțimea de jucării care orbitează prin casa, au descoperit că vor să le citesc povesti.

Nu am trecut de prima pagina dar este un pas uriaș pentru 3M.

Într-o zi de vineri care mirosea teribil a sâmbătă, ne-am decis că facem o plimbare până la mega.

Doua bebelușe aveau deja antrenament în ceea ce privește cumpărăturile.

Prima oară, a fost Madi cu Andre și s-au descurcat foarte bine. Madi a învățat să nu mai trântească produsele în cos deși asta ne-a costat integritatea roșiilor.

A doua oara, Mali a fost aleasă și, surprinzător, după câteva săptămâni în care nu a vrut să atingă pământul, a fost foarte cooperantă.

Andre a prins curaj și le-a luat pe amândouă la cumpărături. S-au ținut de mânuțe și au colaborat foarte bine. Ne-am ales cu câte două exemplare din fiecare produs de pe listă.

Ei bine, vineri am plecat toți cinci. Maria nu voia să se țină de mană cu restul bebeluşelor, prin magazin s-a tăvălit, a fugit, s-a ascuns în depozit. Asta până m-am supărat, am luat-o ca pe un sac și am scos-o afară. Nici drumul până acasă nu fu prea simplu.

Poate era târziu și își doreau să își facă somnul de prânz. Data viitoare o să fie mai bine.

Pe seară, le-am făcut o surpriza ducând-le în Dr. Taberei ca să vadă niște pui de pisică.

Concluzia mea a fost că încă nu pot să primesc o pisică.

Sâmbătă 2 ne-am trezit cu ideea să facem un pic de ordine. A avut viață relativ scurtă pentru că am decis să facem o excepție și să mergem în parc ca să ne vedem cu niște prieteni simpatici și pisipuii lor.

Astfel, am fost obligată de împrejurări să conduc dusterul până la parcul Carol. A scăpat nezgâriat și nu cred că a fost prea fericit cu faptul că nu a depășit 50km/h.

A fost incredibil cum 3M nu au zis mai nimic și s-au amuzat teribil la viraje cu ‘a bulaat’=a zburaat.

În parc, am avut impresia că Madi și Maria vor urmări ‘pububei’=porumbei și eu le voi urmări pe ele iar asta ne-ar fi ocupat tot timpul. Din fericire, nu au prins nici unul și au renunțat.

A fost simpatic până când ne-am decis că plecăm acasă. Blonduțele nu aveau chef să se tină pe picioarele lor. Incredibil dar Mali a fost cea mai cooperantă.

Acasă, a fost o luptă continuă pentru a nu adormi. Nu țineam musai să asist la o petrecere bebelușească nocturnă.

Din fericire pentru toată lumea, prețiosul Alex a venit la noi împreună cu familia. Astfel încât, bebelușele au fost foarte răsfățate, a fost o concurență acerbă legat de cine face o casă incredibil de frumoasă. Faptul că iepurele semăna cu o navă extraterestră nu a fost derutant pentru 3M. Noi, adulții, avem o imaginație amărâtă.

Au vorbit în franceza și au cântat.

Ba chiar, eu am îndrăznit să le spăl părul și a fost mai bine decât ne-am așteptat.

Toată lumea a plecat, eu am rămas o vreme cu 3M și, apoi, au adormit și ele.

În starea de zombie eu nu sunt productivă dar pe la 1 noaptea m-a apucat ștersul gresiei. Cred că de supărare.

În timpul asta, Andre și dl. Dudu au făcut un atentat în stil românesc. Adică au luat Lumină de la biserică și, pentru că a început să plouă, s-au adăpostit la benzinărie. Nu cred că a fost o idee prea trăsnet să pună lumânarea pe pompa de benzină. Spre norocul tuturor, un angajat a fost foarte atent și a prevenit o versiune nefericită a realității.

În ziua de Paște am fost cei mai cuminți pentru că a bătut teribil vântul. Am îndrăznit să ieșim afară dar pe mine mă deranja prea tare, așa că am stat puțin.

În altă zi de vacanță, ‘mamaie’ și ‘tataie’ au venit târziu, ne-am văzut prea puțin.

Pentru Paște mi-am dorit să avem cozonac și ouă roșii. Părea că nu se va întâmpla însă soarta mi-a arătat cât de mult mi-am dorit.

Andre mi-a adus cozonac și pască… surpriză. O buna prietenă a adus de la mama ei un cozonac și ouă roșii. 

Oamenii simpatici din Suceava au adus cozonac și ouă roșii speciale. 

Ba mai mult, Ma’ a adus și ea un cozonac și ouă.

No, acum nu mă pot plânge că trebuie să fac mult sport ca să compensez cozonac mâncat dimineață, la prânz și seara. Pot doar să zic foarte mulțumesc.

Dar l-am lăsat și le-am dus pe bebelușe la restaurantul unde au avut petrecerea de botez. Cred că le-a plăcut însă după doua ore au declarat că vor morrr-sforrr.

S-au trezit târziu și s-au mai culcat la Sfântul așteaptă, adică miezul nopții. Le-am mormăit teribil pentru că voiam să văd ultimul episod din Got.

Am adormit și mai îmbufnată pentru că prea s-a arhivat povestea în câteva episoade. Ca și cum as vrea să savurez ceva dar primesc linguri prea mari în loc de lingurițe.

Faptul că a doua zi am fost singurul muțunache care a plecat de acasă, a fost o cireașă. Prea rar nu am eu chef să merg la birou. Azi s-a întâmplat.

Si de 1 Mai nu am plecat în Vama Veche pentru că a fost frrrig afară.

Am fost oameni responsabili. Am spălat plantele și pe Black Friday. Partea bună este că nimeni nu a fost rănit sau speriat.

În schimb, pentru prima oară am auzit că „s-a supălat cineva pe mine” și a zâmbit cu gura până la urechi. Tot Madi vorbește în chineza când îmi cere ceva: „Ți ți mie....”

A fost o vacanță interesantă pentru că nu am plecat nicăieri dar în fiecare zi s-a întâmplat ceva, orice.

Poze faine:  https://photos.app.goo.gl/2ePyxgdmGKwq1CSf8