Asadar, intr-o dimineata gri din Iunie ne-am incumetat sa trecem prin Sarasau.
Putem pretinde ca suntem norocosi pentru ca nu ne-a batut nimeni.
Apoi am indraznit sa trecem prin Campulung la Tisa unde nu am auzit pe nimeni sa ne barfeasca. Am fost si mai norocosi.
Ne-am oprit la Sapanta Peri pentru a vedea cea mai inalta constructie din lemn. La biserica asta vin oamenii imbracati in straie populare, iar dupa slujba se intorc de unde au venit, printr-un tunel fara ziduri, marcat doar de porti dispuse la distante egale.
Cand zic port popular ma gandesc la haine vechi si pretioase, imi vine greu a crede ca inca mai sunt maini indemanatice care sa le reproduca.
Dupa ce am aflat ca nucleul societatii este compus din oameni casatoriti la biserica ce au copii botezati iar o parte dintre ei isi dau sotiile afara din casa,in zapada, eu am propus ca si sotiile sa ii dea afara pe soti, astfel incat sa fie remiza si sa treaca la chestiuni mai serioase.
Daca tot am ajuns pana aici am trecut si prin Sapanta unde am vizitat Cimitirul Vesel. Am gasit aici o carte cu peste 800 de pagini zugravite in culori vesele si descrise, uneori, in cuvinte amare. Nu le-am citit pe toate ; la unele dintre ele nici se putea ajunge fara o pereche de incaltari impermeabile.
Diferenta dintre o gogoasa si un langos este ca o demonstratie la un curs de matematica incalcita, adica banala, insa diferenta dintre un langos si o placinta trebuie studiata.
Cu ganduri vesele ne-am intors in Sighet unde am vizitat locul pe care ar trebui sa il vada fiecare roman, Memorialul Durerii. Trecerea de la regimul monarhist la comunist a capatat valente distopice care au patruns in realitate.
Marea majoritate a ramas in starea arhaica de inghet, insa au fost si oameni care s-au opus cu toti sfintii.
Nu stiu daca noi putem aprecia corect efortul de a compune o astfel de marturie sau dramele celor multi care s-au dus, dar macar sa ne straduim sa impiedicam istoria sa se repete.
Este greu sa ma desprind de un astfel de loc insa trebuie sa trec la altceva. Pun un picior in fata celuilalt, mai intai lent, apoi din ce in ce mai repede pana reusesc sa ma intalnesc cu artistul de gradina.
Ma impresioneaza cum se traduce pasiunea pentru plante in realitate. Incep sa cred ca perfectionismul submineaza panza Tesatorului si bine ar fi sa renunt la el.
Unii viseaza cum sa planteze carpen intr-un ghiveci, cum sa isi puna mica gradina de la lidl pe sfoara in timp ce altii, mai putin impresionati de aspectele verzi ale vietii, reusesc sa trimita mingea de fotbal din fundul gradinii pana in cosul de baschet din West Side.
Asa ceva se intampla o data in viata. Fara succes s-a incercat repetarea. A fost un cadru unic.
Am plecat prin Sighet in cautarea centrului orasului. Pana acolo am intalnit cladiri incredibile, vechi de pe vremea cand se foloseau pietre de rau la constructie, cu fatade atragatoare si cotloane pretiose ascunse in ruinele din spate. Nu ma pricep dar trebuie sa existe solutii pentru revitalizarea unui oras atat de fain.
In ploaie, sub umbrela in culorile curcubeului, am savurat o cafea care promitea ca rezolva totul. Mi-a fost greu sa o cred… Prin si mai multe balti am mers spre casa, incantand sarmanii cetateni cu Ave Maria.
Spre fericirea tuturor, ne-am intalnit cu artistul in arta fotografica si cea a picturii. Ne-a hipnotizat povestindu-ne cate in luna si in stele, trezind la viata promisiuni de vechi proiecte. Seara s-a incheiat cu o intrebare ce inca ma roade : am evoluat si fata de ce moment din istorie ne raportam ?
Cele mai faine poze ale zilei:
https://photos.app.goo.gl/H1Y9kgdKhDc7zxXv9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu