joi, 22 ianuarie 2009

Regina zapezii

Regina zăpezii a plecat iar in aventură. De fapt a vrut să se plimbe pe lac, să numere stele, să îmbrăţişeze posibile iubiri, să împletească povesti. Se pare că unii câini numără maşini, alţii sărutările turiştilor, oamenii numără oi si stele…toţi vor sa închidă ochii si sa viseze, unii doar nimicuri iar alţii vor ca totul sa fie grandios.

Toţi visam sa locuim undeva. Daca nu visam atunci nu ne rămâne decât sa ne luam puiul de perna si sa ne ducem sub podul Grand. Eu m-am întrebat daca mi-ar plăcea sa locuiesc intr-un palat din gheata. Răspunsul a venit după multe ore de mers cu maşina, după multe minute de cântărit argumente si după doar câteva priviri fără cuvinte ataşate: venim mâine pentru a avea timp  sa savuram fiecare detaliu.

Zis si făcut. Intre timp savuram o cafea verde, tragem cu ochiul in spatele gardurilor înalte ale unui ardelean si ne imaginam cum ar fi…daca ar fi…vara.

Dimineaţa ne trezim fără chef, iar trebuie sa ne înghiţim cuvintele, cafeaua fără noima si lipsa de intensitate. Dar mergem sa vedem cu ochii noştri daca visul este real.

Data viitoare sa îţi înghiţi si ideile fără fond si fanteziile fără rost. Pun pariu ca nu te aşteptai sa vezi cum femei dezbrăcate si bărbaţi curioşi stau nemişcaţi in camere. Nu înţeleg de ce nu stau pe holuri, oricum nu exista uşi. Daca fac limita din amănunt care tind la infinit îmi dau seama ca rezultatul este aproximativ kitsch. Poate ar trebui sa refac acest calcul rigid. Dar nu îmi aduc aminte cate teorii trebuie sa aplic si ce artificii de calcul trebuie sa găsesc.

Un mare înţelept a zis sa nu mâncăm zăpadă galbenă. Este aproape un principiu. Deci draga regina, cu părere de rău, sa îţi găseşti alt palat din gheata, alta fantezie transparenta. Mi se pare inadmisibil sa fii dată afară in fiecare dimineaţă pentru a se scutura praful si pentru a se stinge lumina.

Mai bine hai sa facem o plimbare pe lac, sa ne prefacem ca mergem pe apa. Si daca vrei musai te las sa te las sa joci si o piesa de teatru intr-un decor cu totul si cu totul din zăpadă. Iar pentru o imagine artistica adăugăm si un mic gheţar.

Am zis sa joci teatru, nu te sa pierzi in braţele oricui are doi ochi albaştri si îţi oferă un strop de afecţiune pasiva. Te-ai întrebat vreodată daca ai trecut pe lângă jumătatea ta si ai împins-o uşor cu piciorul din calea ta?

Cu siguranţă ca nu pentru ca altfel nu ai fi plecat cu inima aşa de uşoară după doar cinci minute de la despărţire. Totul se drege un desert intens. Si acum priveşte partea frumoasa a vieţii. Zâmbeşte.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Suuuupeeeeeer!
Lacul este ca Baikalul 3m de gheata

Iulian spunea...

Regina Zapezii ..frumos, o identitate ascunsa, trecatoare care scoate la iveala un romantism incurabil si traieste doar intr-o lume a viselor.
Doar din cand in cand mai arunca o privire spre realitate pentru ca apoi sa dispara iar in negura viselor.
Imi place combinatia de realitate si visare si modul aparent inocent in care sunt descrisi oamenii si cainii.
Sfarsitul e putin trist si pare mai mult decat lasa sa se vada ...

Anonim spunea...

frumusele poze, imi placura javrele :D