Milano, un oraş uşor necunoscut pentru ca l-am vizitat doar vreo 2-3 ore. Dar cu siguranţa l-am reţinut pe DaVinci, stătea in fata Scalei, binevoitor, ducea o conversaţie interesanta cu pescăruş ce ii stătea in cap.
Am făcut cunoştinţa cu galeria unde arta, luxul si eleganta se amestecau intr-un întreg delicios, strălucitor. A fost ispititor chiar si pentru coţofana din mine…pana am ajuns la Vuiton. Un val de râsete ameţite de toate glumele pe care le-am făcut pana acum pe seama Vuitoancelor ( tipe cu gura supraconturata, tencuiala ce rezista, coafura plăcuta de la distanta, hainute de mărimea frunzelor si goluri de aer la nivelul superior al atracţiei feminine ).
Nu am reţinut o mulţime de amănunte din dom. Ştiu ca m-am uitat minute in sir la domnul acesta 
Un comentariu:
vrem Milano pe lung ..:P:P:P
Trimiteți un comentariu