Ora pamantului in 2009

Stinge lumina si aprinde-ma...

Neterminate ganduri

Trag de nişte fire fără noima, vad cu încetinitorul ca fibra începe sa cedeze, sa se subţieze si in cele din urma sa se rupă. Mă port pe dos tocmai pentru a nu mă încadra in model. Creez distante, pun garduri, capitonez pereţi.. fără bani, doar pentru mine. Încerc sa găsesc o forma primara de eliberare a rupturilor, a frecării dintre oase, a usturimilor sufocante.

Si clarrr prefer distanta. De ce ai prefera o pânza murdara, dezolanta in locul uneia vii? Vrei musai sa înoţi împotriva curentului indiferent de consecinţe? Eşti doar un peste dintr-un banc fără margini. Si chiar daca tu iţi ţii coada invers chiar crezi ca mergi in direcţia opusa?

Daca da, atunci începi sa devii amuzant. Aşa vad si eu partea buna din nimic.

Sau de unde ştii ca nu mai sunt si alţii orientaţi ca si tine? A fi autentic…sau a nu fi…a plânge sau a înghiţi fiecare cuvânt….negare simpla sau prea complexa pentru a mai fi înţeleasa de cineva, toate sunt alegerile încastrate intr-un model. Este nevoie de un specialist bun si rezistent pentru a îl descifra. Am zis rezistent pentru ca as prefera sa isi păstreze oasele pentru el si sa nu le împrumute desertului.

Clarrr de luna in Amsterdam

Imi tremura barbia si de data asta nu plang. Ma agat de bratul tau, incerc sa fortez o legatura organica indestructibila intre mine si tine. Nu vreau sa ma privesti in ochi, imi este de ajuns sa te aud, imi este suficient sa privim aceleasi lucruri si din cand in cand sa pretindem ca impartim franturi de senzatii sau sentimente.

Din cand in cand imi las capul pe umarul tau si imi vine sa iti rontai un colt de camasa. Are cel mai bun gust din lume, o combinatie intre detrgent, balsam si parfumul tau. Nu stiu unde se nasc placerile, nu vreau sa stiu cine urla in travaliu pentru ele, dar cu tine le savurez.

In sfarsit libera! Sunt libera sa hoinaresc pe strazi, sa ma ratacesc cu harta in mana. Uneori ar putea sa ploua, alteori s-ar putea sa cantam fara nici o rusine in gura mare. Ador sa ma tii de mana. Ai remarcat ca mainile tale sunt mult mai mari decat ale mele? Imi ascund fata in ele si nu mai vad consecintele, obligatiile, normele, barele din hotel.

Doar cand ma saruti tu ma apuca o mustrare teribila de constiinta, cel putin o data pe luna. Cand te sarut eu este nebunie, cand ma saruti tu pare blasfemie. Cuvintele pretentioase ma fac sa rad fara noima. Iti spun eu de ce: pentu ca vreau sa te opresti brusc, sa continui sa vorbesti si sa te strivesti de mine. Inabusi orice protest si imi explici ca este natural sa iti urmezi placerile, pretioasele noastre placeri.

Altfel ce as cauta eu langa tine, in miez de noapte, sa iti provoc imaginatia la betie in timp ce imi insusesc o mutrita inocenta?

- Ia zi-mi, crezi ca noi doi am putea…?

- Ce anume?

- Crezi ca am fi compatibili in pat?

Din nou zbucnesc intr-un ras usor isteric. Nu stiu ce ne framanta, ca este atractie animalica simpla sau una prea complexa si inutil de disecat, te doresc. Chiar trebuie sa iti spun in cuvinte? Mi-ar placea sa intuiesti si sa vorbesti tu si pentru mine.

- Hmm…nu imi aduc aminte.

Stupoare!

- Iti razi de mine?

- Stii ca suntem intr-un cartier de gay?

- Hai sa mergem mai repede.

- De ce? Mi-ar place sa vad de ce ar fi mai diferit de altele.

Dupa multe ore ne intoarcem in camera ta de hotel. Cred ca ne tremura putin sufletele. Nici unul dintre noi nu vrea sa ghiceasca dupa ce se stinge lumina.

- Noapte buna!

- Noapte buna!

Si linistea se topeste intr-o sarutare intensa, o bucata de ciocolata amara, intensa, infinit de fina. Imi pare rau dar nu mai disting nimic in intunericul asta. Imi inchei povestea aici.