Concert Bucovina sau cum stă omul pe gânduri

Am început seara cu prima parte din Frozen. După ce am oprit televizorul, m-am întrebat de ce oamenii sunt atât de entuziasmați de acest film. Încă nu am prins esența incredibilă sau și filmul acesta este din categoria care te lasă cu un gust amar iar în realitate este un film genial, toate scenele au catraliarde de referințe. Apoi citești, te luminezi și îl revezi cu alți ochi.

Plus că am mai pierdut unele mici detalii pentru ca am primit întrebări din trei surse. Încă nu îmi este clarrr de ce se repetă întrebările:

Madi: de ce a fugit calul?

Mad: s-a speriat

Madi: de ce a fugit calul?

Mad: s-o fi speriat, s-a dus în pădure

Madi: unde s-a dus? A căzut în apa?

Maria: a căzut Ana? S-a speriat și a fugit?

Serios? Nici măcar nu am văzut când s-a speriat și a fugit. Mi-a distras cineva atenția pentru câteva secunde.

Dar măcar din curiozitate ne vom uita mâine să vedem ce se întâmplă până la final.

Încă mă roade întrebarea ascunsă de unde știa Maria de Regatul înghețat. Poate i se trage de la faptul că are farfurie cu Elsa și Ana.

Eu m-am grăbit să ajung la Arenele Romane, la concert Bucovina.

Cred că am uitat care este eticheta pentru concert. Mi-am luat hanoracul cu pisica. No..si așa m-am găsit singură în sală împreună cu mulți oameni îmbrăcați în negru.

Uitasem cât este de faină atmosfera de concert rock unde oamenii sunt interesanți, foarte mulți au plete, unii au mutre de criminali în serie, alții de bețivani notorii iar energia care trece prin toți este ca un masiv tren metalic.

Nici prima oară când i-am văzut, în urmă cu vreo 16 ani, nu le cunoșteam versurile. Nici nu mai văzusem Sighișoara sau fantasticul ei festival. Am intrat într-o curte unde o mulțime de oameni erau aplecați și dădeau din plete pentru că Moș Crăciun, Crivăț, cânta demențial.

Aș paria că eram singurul om care admira spectacolul în întregime. Pe vremea aceea nu decisesem încă să ascult Black melodic, genul meu de rock era prea soft, ca blana unei pisici, în comparație cu ce începeam să cunosc. Încă nu învățasem să mă înfrânez să dau din plete cu pasiune pentru că existau consecințe ușorrr neplăcute.

Este foarte posibil ca acesta să fie al treilea concert Bucovina la care asist. Habar nu aveam că recunosc melodii sau că știu versuri și deși mi-am propus să savurez în liniște, a fost imposibil să îmi păstrez coerența.

Îmi place să ii studiez pe artiști în timp ce se deschid către o mulțime de oameni necunoscuți și își etalează frumusețea sufletului, energia creatoare care îi ține departe de un birou.

A fost chiar și un moment de anarhie controlată. S-a golit un spațiu în centru, unii și-au scos hainele de pe ei pe jumătate și au început să danseze într-un mod pe care unii îl considera periculos.

M-am văzut un pic precum peștele alb, mic și pudrat cu zahăr însă au apărut doi solizi care aproape mi-au obturat vederea către spectacol. Măcar m-am simțit în siguranță și nu mi-a venit să cred cât de aproape am ajuns de scenă, de artist care se amuza de spectacolul lumii și continua să cânte.



Atmosfera a devenit mai vibrantă după momentul asta. Oameni care până atunci stăteau nemișcați, au ales să iasă din carapace.

Poate și invitații speciali au aruncat whisky în foc. Era inevitabil ca lumea să reacționeze.

Am avut momente în care m-am uitat la oamenii din jur, i-am privit și m-am întrebat ce ar gândi mămicile lor dacă i-ar vedea atât de mari, maturi, independenți, agitând gesturi puternice, dând din plete. Toți oamenii ăștia au fost niște urlăcioşi cu personalitate cărora cineva le-a oferit atenție, afecțiune şi apreciere. Când te uiți la un bebe oare îți poți imagina un om în toată firea zicând că a fost la un concert demențial?

Oare bebeluşelor le va plăcea să asiste la un concert rock?

Și dacă da, sperrr să miroasă mai frumos decât am fost eu obligată să îndur.

Nu știu de ce mi-a venit în minte ultimul concert Metallica la care am participat unde au venit oameni de peste tot, au călătorit în condiții puțin decente. Cu toate acestea, parul foarte lung al unui băiat aproape mi-a atins fața și am simțit aroma șamponului. Am savurat mirosul intens al unui mit spulberat, rockerii nu sunt niște nespălați. Sau cel puțin aşa se credea înainte de anul 2000. Acum sunt la modă alte morcovenii.

Printre toate senzațiile faine a fost una care m-a zgâriat pe suflet. M-am tot întrebat de ce însă nu știu cât de repede voi găsi un răspuns solid.

Crivăț a menționat aspecte din politică, ba chiar i-a invitat pe oameni să protesteze. S-au aruncat în aer fără ezitare o mulțime de M*** PSD ca și cum această știință și artă este practicată doar de către acest partid.

În plus, în zilele noastre politica este oala de noroi în care intră, poate chiar cu intenții bune, se duc în iad și apoi umblă printre noi. Pentru mine a devenit subiect tabu. Am idealizat-o după ce am citit cartea care a creat răscrucea, Cheile succesului scrisă de Coruţ, și după ce am întâlnit oameni pasionați de alți oameni care au făcut istorie prin deciziile lor.

Cred că am pus-o pe un piedestal prea înalt iar Crivăț s-a folosit de poziția sa pentru a influența lumea. Oare nu asta vor aproape toți oamenii?

Am plecat cu întrebarea dacă a fost un subiect potrivit sau ba.

În același timp m-am întrebat la ce concert aș vrea să mă duc în viitorul relativ necunoscut.

Poze faine din timpul concertului: https://photos.app.goo.gl/2acU13zXf9T1tLnT9