- Iubita mea, Jospehine, ma doresti?
- Nu.
- Hmm…nici eu.
- Si atunci de ce ma intrebi?
- Ca sa am motiv sa injur si sa beau. M-am lasat de fumat iar sexul fara sentiment ma deprima. Ce zici?
- Esti pierdut. Pleaca.
- Te vreau, te ador…
- Pleaca
- Josephine, devin metalic…nu ma lasa sa plec.
- Ma plictisesti….dispari in neant de unde ai venit!
- Fato…tine minte ca totul se intoarce.
- ….
- Efemera clipa…doar timpul nu se intoarce. Si tu stii asta foarte bine dar preferi sa joci ceea ce nu ni se potriveste doar pentru ca altii au gasit algoritmul fericirii.
- Prefer sa regret…cu asta pot sa traiesc.
- Pe curand.
Pentru nu stiu a cata oara, imi iau gandul de la tine. Ma amagesc ca nu te voi mai vedea ca si cum nu te-as merita. De fapt, cine esti tu? Faptura sarmana, sordida iti este natura. Ori sunt nebun si te privesc prin lentila mea cu valoare neadecvata, ori te iubesc pana intr-acolo, unde trebuie sa vad intunericul din imaginatie ca sa ma pot lasa coplesit de realitatea inversa.
Dar cine esti tu, Josephine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu