marți, 13 noiembrie 2012

Un fluture si eu


Ce ai face daca ai fi un fluture?

Ai avea de trait doar 3 zile.

Oare ce ti-ar scrie natura in codul genetic pentru a putea profita la maxim de existenta ta?

Respira, inspira, iubeste, imprima-te si in cele din urma, dezintegreaza-te.

Ai fi de asa natura construit incat sa rezisti unui ritm trepidant care ar zdruncina orice om normal care pretinde deja ca nu are timp de nimic.

miercuri, 17 octombrie 2012

Intr-un pahar de Daiquiri


Nici macar nu stii unde ajungi, daca dai peste lumina sau incepi sa vezi cum nimicurile tale de prejudecati iti distrug viata.

Mai degraba alege sa traiesti, sa simti ca fiecare clipa nu se scurge in van, in sensul ca te bucuri de ea.

Alt cliseu pansat. Este imposibil ca cineva sa traiasca fiecare secunda din viata lui ca si cum ar fi ultima desi praful se scurge ireversibil prin clepsidra.

Un om trebuie sa doarma pentru ca altfel  dupa o vreme ajunge la final de sfoara.
Somnul este placut dar la fel de bine exista un curent de opinie care spune ca in loc sa dormi, ai putea sa faci un catraliard de lucruri.
Insa energia si o parte din normalitate isi au originea in somn.
Ca sa nu mai pomenim faptul ca oamenii nu fac asa de multe lucruri pe cat pretind ca ar face daca ar avea mai mult timp. Dar in zilele noastre nu mai ai timp de nimic de parca timpul ar fi intrat la apa.

Sarmanul Freud ne-a facut capul calendar cu frustrarile care devin monstrii daca nu sunt tratate cand inca sunt bebeluse. Insa noi continuam sa il ignoram in valuri, ridicam din umeri pentru ca este mai usorrr sa pretinzi ca nu poti sa schimbi nimic.
Este mult mai usorrr sa incerci sa machiezi frustrarile cu alte senzatii mai puternice, mai putin controlabile, ba chiar pretinzi ca este mai bine sa te lasi dus de val, sa nu ai control asupra reactiilor tale, pana cand ajungi intr-un punct de unde nu te mai poti intoarce.
Charlie si Helen nu iarta pe nimeni, dar nici altii precum Jack sau Johnnie daca stai prea mult in compania lor. Te iau de mana, te leaga la ochi si merg cu tine pana in iad si inapoi.

Lista ar putea continua pana maine dimineata cand m-as intreba din nou unde sunt.

Concluzia mea confuza de azi noapte a fost ca trebuie sa te gandesti ca deciziile tale importante influenteaza istoria. Si asa ajung iar la intrebarea mea din ultimile luni in care m-am imbufnat ca am uitat istoria pe care am invatat-o la scoala: cum se va preda istoria in scoli in anul 3469 cand oamenii ar trebui sa retina ce s-a intamplat in atata amar de vreme?

Cate fapte  notabile se vor fi intamplat, cati oameni importanti se vor fi nascut, vor fi lasat urme celebre si apoi vor fi murit?

Se pare ca oamenii au doua optiuni: fie inceteaza cu maimutareala si isi vor folosi marea majoritate a neuronilor astfel incat sa ajunga la niste performante care in ziua de azi ar parea imposibile, fie ajung sa fie  ingropati in bezna intelectuala.

Sincer, ma asteptam la mai multe din partea omenirii dar se pare ca asteptarile au fost preformatate la un nivel prea inalt, prea dificil de atins fara tocuri imposibil de purtat.

Nu zburam de acasa pana la serviciu, nu apare ciocolata in casa atunci cand apasam un buton, nu avem solutii magice pentru imbracat sau machiat, nu se transforma sufrageria in cinema 8D prin simpla utilizare a unei telecomenzi. In fine, din nou, sunt un catraliard de lucruri pe care le-am putea face altfel.

Dar ca orice de pe Terra, nimic nu este absolut in timp si spatiu.
In consecinta, efectul unei ciocniri cu Delirium Garden Floris trece si el dupa o plimbare pe cladiri si oameni.

Te sarut din fundul unui pahar relativ roz.

miercuri, 29 august 2012

Prima zi la Bruxelles - 26 August 2012


Printre nori am zburat cu ochii in soare avand inima precum norii pe care i-am intalnit. Mi-ar fi placut sa fi avut bilet la clasa “aer” dar din motive necunoscute, umbla vorba ca pe Pamant nu le poti avea pe toate.

            M-am reintors pentru a patra oara in Bruxelles si mi-am adus aminte cat de mult imi plac casutele lor, evadate din povesti, cu ferestre largi, intunecate, decorate cu orhidee.

            S-ar fi zis ca as fi picat din nori pentru ca in prima faza am avut o teama inexplicabila ca nu voi stii cum arata valiza mea apoi, pentru 15 minute am avut un scenariu in care imi plateam hotelul cu toti banii pe care ii detineam si incercam sa supravietuiesc cu 50 Eur in urmatoarele 5 zile.

            Am avut sansa ca legea lui Murphy sa se aplice si astfel scenariul a ramas o idée pentru un film de mana a 15-a.

            As fi iesit sa vad ca locuiesc la 5 minute distanta de inchisoare si la 10 de parcul meu preferat dar a trebuit sa fiu un om responsabil practicand o meserie din care in alte vremuri frantuzesti mi-as fi castigat existenta. Am cerut un afurisit fier de calcat si am primit unul care nu se putea tine si doua fete de perna in loc de o masa de calcat.
Poate sub semnului Maului prea indepartat, acesta fiind acasa, am acceptat si asta.

            Noapte buna…orice ai auzi cand inchizi ochii.