Dupa ce ieri a fost o zi superba de primavara spre vara, azi ne-am trezit pe la 9 si era intunecat. M-am uitat pe geam si am remarcat ca infloresc copacii ... dar si ploaia.
Din casa
nu se simtea vantul, asa ca nu am renuntat la ideea zilei. Recunosc ca am uitat
sa ma gandesc la farse de 1 Aprilie si la tooti sarbatoritii zilei in
defavoarea cursei bebelusilor si a zilei lui Moni, cel putin pana mai pe seara
cand au mai trecut emotiile.
Mi-am adus aminte ca anul trecut au participat
bebelusele la prima lor cursa la care am folosit carutul si scoicile. A inceput
linistit si s-a terminat furtunos din pricina foamei.
Anul acesta cursa se va desfasura intr-un cort pe fabuloasa distanta
de 5m. Limita de varsta este de 18 luni. Se pare ca va fi prima si ultima oara
cand vom participa la aceasta cursa.
Ne-am pregatit sufleteste si am plecat spre parcul Izvor. Cand am
ajuns inca mai picura. Bebelusele si-au luat numerele de concurs iar noi le-am
luat pe sus pentru ca era prea ud pe jos.
In teorie este foarte indicat sa fii realista cand vine vorba despre
asteptari. In practica….era un cort miic, bar de pinguini cu parinti si bebei,
prezentatoare si camere de filmat.
Cursa fiind necompetitiva…pisipuii erau pusi pe saltea si atrasi sau
convinsi sa se indrepte spre finish. Unii au legat o telecomanda de sfoara si
bebe a mers dupa ea, altii cu sticla de apa, altii cu jucarii sau biscuiti.
Maria s-a vazut pe saltea cu prea multi oameni in jur si a inceput sa
planga dar luata de manuta si incurajata….a terminat fara lacrimi. Am dus bebe
Maria la baza si am asteptat cu emotie urmatorul pisic.
Madi cred ca era la capatul
rabdarilor cand a vazut atatia oameni in jur care chitaiau si aplaudau.
Cred ca s-a intrebat de cateva ori : care a
fost nataraul care m-a adus aici?
Apoi a intrat intr-o stare de contemplare
fara margine.
Nici macar nu m-a mai vazut sau auzit ....atat de fascinata era
de lumea din jur.
Cu toate astea...a mers spre finish.
Mali era lipita de Ioana ca marca
de scrisoare si putin ii pasa ei ca avea o distanta de parcurs.
Dupa ceva discutii, Mali a cedat si a mers de mana
cu Ioana pana la finish, insa nu a zambit, nici macar cand i s-a luat interviu.
Nu a vrut sa dea lumii nici macar cel mai mic gest prin care sa arate ca i-a
facut placere.
Dupa atatea emotii si amuzament, ne-am luat pisicile si am iesit la soare.
Am vrut noi sa le aratam imprejurimile umede insa bebelusele nu isi
doreau.
Printr-o minunte a lumii am ghicit si le-am dus sa se plimbe pe alee
insorita, cu banci, iarba si copaci.
Nu si-au cedat suzetele pentru nimic in
lume dar macar s-au amuzat.
Noi am mai ramas in parc si pe motiv ca s-a organizat si o tombola
pentru toata lumea micuta care a participat la cursa bebelusilor.
Eu as fi
plecat pentru ca bebelusele sa ajunga la timp la masa, sa fie spalate si schimbate
in liniste, vorba vine, insa Ioana a zis ca sigur vom castiga ceva.
Am ramas
pana mai tarziu cand s-a facut extragerea si iar m-au apucat emotiile. Sa nu ma
intrebe nimeni de ce am filmat prima extragere ca n-as putea raspunde. Insa,
clarrr, am ramas fara cuvinte cand am auzit numele lui Madi.
Am fost eu
reprezentantul grupului 3M si am ridicat premiul pretios.
Abia mai tarziu am aflat ca au castigat o inscriere gratuita la la
ediţia din 2036 a Maratonului Bucureşti.
Am plecat topaind de fericire, cu lumea micuta lesinata de foame, cu
noi ...si mai si. Noi sa fim sanatosi.
Aici sunt cele mai bune poze ale zilei
https://photos.app.goo.gl/vnOqmy2C3Kx7oUsB3
