Ce s-a intamplat in anul 2 Precious

Imi este dorrr de Paris...dar mai dorrr imi este de tine.

Nobila biblioteca din Bruxelles

            Intr-o seara oarecare, fara planuri bine determinate, o invitatie la un pahar de vorba pare o alternativa placuta la o multime haotica de idei insolite. In orasul acesta unde par sa se inventeze evenimente pentru a da impresia ca se intampla ceva, am intrat doar in baruri obisnuite si prin asta se intelege locuri in care nivelul de civilizatie este evident sau in locuri celebre precum Delirium.

Pana la urma am zis ca o bere intr-o biblioteca penala nu a ucis pe nimeni. Cred m-am saturat de peste cele 2000 de tipuri posibile de bere care oricum sunt prea multe pentru orice om. Imi aduce aminte de Kindle care poate stoca un catraliard de carti ca si cum un om ar putea pretinde ca i-ar folosi la ceva sa care in buzunarul sau o intreaga biblioteca. Dar oamenii sunt precum pisicile, cer cu mult mai mult decat au nevoie si dupa ce primesc masura intreaga, uita sa spuna multumesc.

Am preferat sa fiu sincera si sa ma rezum la un Havana brun si sec. M-a ajutat pisica neagra care statea la bar oferindu-si serviciile de atentie si afectiune pentru un zambet. Ba chiar i-am dat energia mea negative pe energia ei pozitiva.

Mi-am luat paharul care nu a vrut sa imi spuna cat rom contine si ne-am dus in ultima camera, locul de pelerinaj al tuturor oamenilor care aveau chef.

O doamna care “zapa” un telefon m-a facut sa ma intreb daca eu as fi singura, as iesi dupa serviciu la un suc in timp ce trei oameni mi-ar trimite trei propuneri in acelasi timp. As rezista tentatiei de a ramane singura in loc sa incerc sa ma divizez in 3?

Daca in urma cu 5 minute nu cunoasteam pe nimeni, ei bine…acum stiu o multime de oameni. Cu unii doar am schimbat priviri amabile iar cu altii am impartit acelasi aer.

Inteleg eu ca egalitatea asta intre femei si barbati aduce dezavantaje de ambele parti ale muchiei de cutit dar nu m-am putut abtine sa nu consider ceva bizarrr in a da mana cu o femeie si a saruta obrajii insotitorului acesteia.

Celor 3 le-au luat locul alti 3 care erau conectati la telefoanele lor, izolandu-se de lumea din jur, ba chiar si fizic intre ei. Doi dintre ei, legati printr-o pereche de casti si o bere amestecata cu cola, se amuzau in liniste cu cel de-al treilea care statea la o alta masa, poate si din pricina ca telefonul lui avea nevoie sa fie hranit.

Nu cred ca era un tipar ca oamenii sa intre sisa iasa doar in grupuri de cate 3. Desi cei 3 care sufereau de fobia sociala au fost inlocuiti de alti 3 care purtau acelasi tricou portocaliu de tip INGSoc si lenjerii iesite pe afara din blugi oficiali. Insa erau preau galagiosi pentru o camera plina de liniste…asa ca s-au intors in grupul lor care facea un taraboi teribil in camera principala.

Apoi au inceput sa apara grupuri de doua sau de cate unul. Doua fete, la fel de portocalii ca si ultimul grup de baieti, au intrat in graba injurand in franceza. Si-au dat seama ca nu se pot ascunde la infinit si s-au dus de unde au venit.

Din cand in cand, o doamna intra cu un pahar de bere in mana si cu o plasa de cumparaturi in cealalta, se aseza, lua o inghititura si pleca. In cele din urma s-a oprit din pricina unui tanar si trebuie sa recunosc ca bunicuta roz nu s-a purtat ca un pradator ordinar pentru ca l-a ademenit cu o Coca.

Intr-un moment de neatentie au disparut in lumea larga iar oamenii au continuat sa intre sis a iasa precum valurile marii pana am ajuns sa credem ca vorbim greaca moderna. Insa moderne erau doar discutiile partajate despre belota si orasele din Romania. Serios acum…te-ai astepta ca in Bruxelles, intr-un loc de ultima speta, un batranel glumet si prietenos sa iti explice cate cunostinte are despre fotbalul de tip mioritic?

Oricum a fost mai bine decat sa ne batem in anii petrecuti in puscarie sau sa ne latim pana dupa peretele vecin, intr-un ipotetic bordel patronat de albanezi. Zic ipotetic pentru ca intrii in barul de noapte, comanzi ceva de baut, atragi o madama ce ti se aseza la masa si nu ai nici cea mai vaga idee cum te trezesti inapoi de unde ai plecat, in lenjerie si in ciorapi. Retii doar ca ai plecat cand nota de plata a ajuns la 400 de Eur pentru ca doamna bause un pahar de sampanie. Decat nepisicit si indatorat, mai bine spectator in locul unde toata lumea saluta politicos pe toata lumea, unii oameni isi gasesc sfertul iar altii isi gasesc cavalerul in armura albastra.

Important este sa ne gasim drumul spre casa…orice ar insemna in acel moment de final.