FESTIVALUL SIGHIŞOARA MEDIEVALĂ 2009

In fiecare an ne intoarcem la Sighisoara, asa cum o stim, medievala. Unii sunt dependenti de adrenalina, altii de zahar dar nimic nu se compara cu dependenta de multime colorata, plina de figuri, de tinute traznite sau normale, uneori medievale.

Aici se vinde orice…purecii de pe pisica, suturi in fund, sarutari….

Ea, cea mai buna prietena a iubitei mele, ma place. Eu cochetez cu ideea de a ii face jocul si visez in subconstient ce voluptos ar fi.

- Domnita…1 leu o sarutare…v-ar placea?

- Asta doar pentru ca imi plac ochii tai…si imediat se lipesc buzele necunoscutei de cele pe care le doresc si eu fara ca nimeni sa isi dea seama.

Ma intorc spre iubita mea, ma uit cu privirea de catel si obtin aprobare fara cuvinte.

Savurez locul unde au stat buzele ei. In sinea mea ma tavalesc de fericire….ne-am sarutat prin intermediul unei necunoscute. Si nimeni nu ne va face reprosuri si nu ne vom face procese de constiinta. Dar a trebuit ca ea, cea mai buna prietena a iubitei mele sa inchida cercul si sa imi sarute iubita. Acum ne vom invarti doar noi trei in el, ne vom pune intrebari si vom ajunge in iad.

In Sighisoara ne plimbam hai-hui, admiram, comparam amintiri cu actualitate si cantam in gura mare. Cantam la chitara si facem baloane de sapun, ne rostogolim in iarba iar cainii stau civilizat pe banci.

Aruncam rucsacii, ne uitam sandalele prin stratul de flori si alergam bezmetic sa vedem jocul de artificii. O fata distrata ne invita in gura maaare la altfel de distractie nocturna: Hai sa ne *****!!!

Ziua plutim printre mirosuri, rauri de oameni, kitsch si bun gust. Am citit intr-o friptura rasucita ca voi trai 82 de ani si voi avea doi copii. Aiurea!

Iar muzica imi da aripi invizibile. Variabila care nu se teleporteaza, sufletul zboara pana la cer, plange de placere si se pierde in ochii cate unui strain din cand in cand.

View all

Get your own

Artmania 2009 - Din partea intunecata

My Dying Bride by bloody-earth by ~MDB on deviantART

Pe poarta intrau perechi imbracate regulamentar, la fel: el in costum alb, imaculat, patat doar de un trandafir negru purtat in buzunarul de la piept, ea in rochie de culoarea trandafirului din voaluri carea cadeau in valuri nenumarate si sofisticate.

Se tineau de maini, imparteau emotiile de dinaintea evenimentului desi feţele lor ramaneau neclintite.

Incepe concertul, artistul se desface cu mainile goale, isi lasa trairile sa curga pe versuri, pe note muzicale, pe vibratii care trec prin suflet si lasa in urma senzatii de rai, de traire sublima. Iar ei se leagana tindandu-se de maini, in curand toata multimea va fi sudata prin maini si scanteia vietii artistului va trece prin fiecare, din suflare in suflare.

In cele din urma artistul isi incheie ideea, ne inmaneaza pauza de aplicat pe fantezie si se retrage in neant. Si nu l-a vazut nimeni cand a aruncat o vraja intunecata asupra oamenilor care il priveau din transa.

De indata ce a disparut, miresele isi scot ghearele si pornesc un razboi fara margini, fara noima si fara scapare. Mirii fug inebuniti, se izbesc unii de altii si se prabusesc inainte de a ridica o piatra.

Ma rotesc revoltata in mijlocul multimii insangerate. Maxilarul imi cade si incep sa curga gandaci in valuri de rochie cu iz de paroxism, de fortare a limitei ca o membrana elastica.

In pragul nebunei si al deprimarii ii las sa se duca si sa ii impanzeasca, sa se inmulteasca si sa…devina fosofrescenti, efect rezultat din intunericul noptii plin de metal greu. De fapt nici nu se mai poate respira din pricina greutatii ce ne apasa pe toti, ne striveste si ne spune noapte buna.