Uneori mă uit la 3M
și uit că sunt
oameni mai mici. Poate pentru că uneori limbajul lor este zglobiu dar cifrat
sau au gesturi tandre când nu mă aștept.
Exista și reversul medaliei când urlă și refuză orice.
Așa o fi pe planeta de unde vin,
păstrează echilibrul între drăgălășenie şi isterie. Azi părea să fie încă o zi de primăvară, numai bună pentru admirat rațe.
Am luat 3M împreună
cu miorlăielile lor și le-am dus în Carol.
Nu am luat în
calcul că bate vântul de la stânga la dreapta. Asta a stârnit un val puțin grațios de tăvălit, urlat și împiedicat. Poate dacă ar fi
bătut vântul invers….cine știe ?
Ceva rațe și pescăruși am admirat iar spiritele s-au
mai calmat. Am mers la o terasă unde am ascultat muzica faină și am băut un
frappé.
Pentru ca 3M sunt
prea drăguțe, au primit cu împrumut o mică broască țestoasă. Mali a primit o jucărie pe care a
folosit-o pentru a testa rezistenta țestoasei la cucuie.
Până la urmă a fost
pusa într-un lighean. Un vechi amic mi-a zis ca se mănâncă bine aici. Sperrr că
nu folosesc același lighean pentru a face salată.
A fost un act de
curaj să duc ligheanul cu țestoasa la marginea lacului, 3M să mă însoțească fără să mă țină de mâini.
Am fost votată să
pun mâna pe țestoasă şi să o trimit în apă. No…am uitat să nu mă strâmb când m-a atins
cu picioarele. Nu mi-a fost frică, a fost doar o senzație necunoscută.
Ne-am întors la
terasa unde Maria s-a făcut covor, Mali s-a jucat cu pământ de flori iar unii
oameni trăiau drame intense.
Toate sunt intense,
la fel ca în Requiem pentru un vis. Eu cred că ai doua opțiuni în viață, alegi să vezi partea bună sau
te îneci în dependență până la ora prânzului și iți plângi de milă. Succes !
Poate din pricina
acestor derapaje jalnice s-a inventat Minunata lume noua. Cineva s-a saturat, a
urlat ‘Până aici !’ și i-a obligat pe oameni să fie atât de ocupați încât să nu mai aibă timp de
morcovenii.
După mine, nu a
fost o idee prea trăsnet…era prea psihocucu în raport cu sistemul nostru de
valori.
S-a făcut târziu și fiecare
bebelușă a făcut câte o isterie în public. Mali a uitat să se oprească. Ne gândeam
să o vindem sau să o trimitem lui Moș Crăciun…măcar până îi ies toți caninii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu